cântec de noiembrie

„Speranța-i crucificată într-o dezumanizată ambianță”, în locul ei se prefigurează încrederea în forțele proprii, care aruncă cu nisip în „ochiul terorii amplificând neliniștea”, ipohondriile și angoasele.
„Vorbele de-nceput capătă treptat culoarea îndoielii”, sunt luate de vântul „de noiembrie” și depuse în muțenie, pentru a încolți în locvacitate.

Cuvinte care sintetizeaza problematica poemului.
Razvan, multumesc frumos pentru popas, comentariu.
Tuturor, sanatate si bucurii!