RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
“Viața are mii de viraje”, câteva “sevraje”, puține speranțe și derizorii fericiri instabile și inconstante ca vremea, iar când “timpul” anexat vieții “sâsâie ca un șarpe”, apare în viață înfricoșarea.
Privim trecutul prin “oglinda retrovizoare” a timpului, el ia mereu forma “asfințitului”, în timp ce prezentul își circulă “supraviețuirea”, când pe cărări, când pe “autostradă”.
Privim trecutul prin “oglinda retrovizoare” a timpului, el ia mereu forma “asfințitului”, în timp ce prezentul își circulă “supraviețuirea”, când pe cărări, când pe “autostradă”.
Pe textul:
„Supraviețuiesc" de Angi Cristea
0 suflu
Context“Pășești în vis” și realul devine confuz, “nesigur”, se frânge în oniric, în somn este vremea umbrelor și fantasmelor care aduc irealul și ilogicul în subconștientul labil și neputincios, “picioarele le simți ca de sticlă, când reci, când fierbinți”, visul “clănțăne” de frică și de el se agață coșmarul, în oniric totul e casant, perisabil, alterabil, versatil și evanescent.
“Sufletele” care s-au răzvrătit de corp și atârnă greu de zbor, sunt “sfâșiate de păsări”, pentru a proteja și elibera zborul de greutatea sufletelor.
“Sufletele” care s-au răzvrătit de corp și atârnă greu de zbor, sunt “sfâșiate de păsări”, pentru a proteja și elibera zborul de greutatea sufletelor.
Pe textul:
„Cântec năuc a lună plină" de petre ioan cretu
0 suflu
Context“La focul insomniei fierbi visarea”, vrei să te cufunzi în apele liniștite și adânci ale somnului, însă pălăvrăgeala gândurilor nu te lasă, “iubirea” “valsează” în jurul sentimentelor, și “tai felii tăcerea” pe care o arunci la câinii lumii, lătrând cu disonanțele tumultului.
O poezie ce reliefează sufletul ce parcă s-a teleportat într-un timp în care poezia nu era evoluată, s-a întors în prezent încărcată cu un liric vetust, pe care ai grefat liricul actual.
O poezie ce reliefează sufletul ce parcă s-a teleportat într-un timp în care poezia nu era evoluată, s-a întors în prezent încărcată cu un liric vetust, pe care ai grefat liricul actual.
Pe textul:
„erotism" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextNu înțeleg predispoziția către funerar, sepulcral, moarte, morminte, când ar trebui să ne preocupe viața cu toate ipostazele ei.
Ai pus “moartea” pe un taler al balanței, și ai căutat s-o “echilibrezi” punând pe celălalt taler “un lan de fluturi morți” (având tente horror), “un stol de sălcii”, “o haită de copii indeciși”, aruncând cu zâmbete ingenue și genuine în cei care și-au cronicizat plânsul.
Ai folosit des cuvântul “echilibrează”, poate din dorința de a realiza un echilibru între moarte și viață.
Ai pus “moartea” pe un taler al balanței, și ai căutat s-o “echilibrezi” punând pe celălalt taler “un lan de fluturi morți” (având tente horror), “un stol de sălcii”, “o haită de copii indeciși”, aruncând cu zâmbete ingenue și genuine în cei care și-au cronicizat plânsul.
Ai folosit des cuvântul “echilibrează”, poate din dorința de a realiza un echilibru între moarte și viață.
Pe textul:
„echilibru" de Adam Rares-Andrei
Recomandat0 suflu
ContextVrei să “schimbi întâmplarea predestinată” într-o neîntâmplare fortuită, răbdarea ne este pusă la încercare de “așteptarea eonică”, iar “fricile ancestrale” perpetuate în prezent, “cerșesc clemența” acordată de “lumi androgine”.
“Fericirile tartinabile” sunt consumate zilnic de cei ce-și proiectează bucuria într-un avânt maxim, pe când suferințele feliate în porții de existență funestă, sunt consumate de abonații la boală.
O poezie de calitate, felicitări !
“Fericirile tartinabile” sunt consumate zilnic de cei ce-și proiectează bucuria într-un avânt maxim, pe când suferințele feliate în porții de existență funestă, sunt consumate de abonații la boală.
O poezie de calitate, felicitări !
Pe textul:
„ți-aș deveni terestru" de paparuz adrian
0 suflu
Context“Răul absolut” nu există în viață și lume, pe motiv că el este micșorat de pozitivități, nici bine absolut nu există, fiindcă este diminuat de negativități, "răul care te bântuie", ca un strigoi, care "scrijelește" și scormone, își găsește aliat în suferința neantizată, în funerar insidios și în nimicnicie, și pentru a lupta cu el trebuie să cunoști binele major și maxim, și de înfruntarea “răului” cu binele, care nu se termină niciodată, beneficiază viața.
O poezie despre “rău”, ale cărui ipostaze lugubre și macabre înspăimântă ființa.
O poezie despre “rău”, ale cărui ipostaze lugubre și macabre înspăimântă ființa.
Pe textul:
„Styx" de Irina Lazar
0 suflu
Context“Deschizi fereastra cuvintelor” și ele invadează pagina albă, așa cum lumina invadează realitatea, evidențiind un “imperiu de nuanțe” și lucruri, deschizi fereastra “dorințelor” și ele “aleargă spre diminețile libertății”, și eliberăm viciile din noi, spre a avea acces la plăcerile pe care acestea ni le induc.
Am deschis fereastra poeziei și am gustat “aromele” ei.
Am deschis fereastra poeziei și am gustat “aromele” ei.
Pe textul:
„Deschide fereastra cuvintelor" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextAi “nevoie de un iisus”, pentru a-ți crea “aripi” și de sus să privești detașat și imparțial “lucrurile din viața ta”, lucrurile și viețile altora, și, purtat de aripi, să vizitezi spațiile siderale ale lui Dumnezeu, pentru a le compara cu spațiile omenirii.
Ai nevoie de “amintiri”, pe care să le perii de firele încâlcite ale întâmplărilor disparate și insignifiante, și ai nevoie de iubire ca “o notă de plată” pe care o achiți după festinul consistent condimentat cu mirodeniile luminii.
Ai nevoie de “amintiri”, pe care să le perii de firele încâlcite ale întâmplărilor disparate și insignifiante, și ai nevoie de iubire ca “o notă de plată” pe care o achiți după festinul consistent condimentat cu mirodeniile luminii.
Pe textul:
„neVOI" de ștefan ciobanu
Recomandat0 suflu
ContextSă facem din toate măștile un singur “zâmbet” imens și elocvent, pentru a gestiona lacrimile în care să presărăm substanța contrafăcută a veseliei reală sau forțată, și, când te “găsești și regăsești de un miliard de ori aceeași” “femeie pisică” care zgârâie dureros cu un refuz, “femeie” feminină înjunghiind cu feminitatea și nurii ei bărbații ce au lăsat iubirea sălbatică să facă ravagii în ei, femeie care pescuiește “singurătatea” unui bărbat și o aruncă în societate, consecvența ta este zguduită de versatilitate.
O poezie impunătoare și încrezută.
O poezie impunătoare și încrezută.
Pe textul:
„să ne scriem deci numele întins la pământ" de Daniel Dăian
0 suflu
Context“Viața” își țese păienjenișul de “vorbe” într-un social în care se pierde individualitatea omului, a cărui existență este alcătuită, printre altele, de “surâsuri”, când este optimist, și plânsuri, când este defetist, iar “bucuria de a te îmbăia în lumina” ce dezvelește realitatea de opacități, face din viață un “cocktail” delicios, în care sunt amestecate iubirea cu ura, armonia cu dezarmonia, fericirea cu nefericirea, sănătatea cu boala.
Să te “umpli de piatră”, mă duce cu gândul să te umpli cu impurități și să pliezi peste senzitivități un non-suflet.
Să te “umpli de piatră”, mă duce cu gândul să te umpli cu impurități și să pliezi peste senzitivități un non-suflet.
Pe textul:
„cronica aerului de amiază când zâmbești" de Oancea Sorin
0 suflu
ContextDin “subconștientul agresiv” apar “o căldură lichidă”, căreia i-au crescut “membre de om”, “un cap” fără minte, fără gânduri, iar “aerul” a fost colonizat cu “neant”, și ai început să “urli”, înfricoșat, în somnul devastat de coșmar, în care ți se întâmplă lucruri oribile, căci absurdul capătă forme grotești și horror (“casa începea să se depărteze, dar mașina stătea pe loc”), însă povestea lirică se termină frumos, odată ce lumina realității determină coșmarul să se volatilizeze.
O poezie foarte bună, în care se îmbină armonios aventura, cu lirismul și cu proza, pe blazonul ei se imprimă, binemeritat, steluța.
O poezie foarte bună, în care se îmbină armonios aventura, cu lirismul și cu proza, pe blazonul ei se imprimă, binemeritat, steluța.
Pe textul:
„personal earthquake" de ștefan ciobanu
Recomandat0 suflu
ContextFacem pelerinaje înspre “nimic”, înspre nicăieri, înspre niciunde, mergem pe drumul nimicniciei, căci am părăsit calea adevărului, fiindcă nu l-am putut susține prin calitățile noastre împuținate de o viață searbădă și în declin, și unii se refugiază în “vise”, care însă sunt atât de “mici”, încât nu încap în ele lucrurile dorite, iar “sufletul le împinge” către “ieșirea” din minte.
Da, m-a convins poezia ta, a cărei intensitate și reflexivitate crește înspre final.
Da, m-a convins poezia ta, a cărei intensitate și reflexivitate crește înspre final.
Pe textul:
„mi-au rămas amintirile mari" de paparuz adrian
0 suflu
ContextUltimele două versuri mi-au plăcut :
“Dimineți transparente ca sticla
deschid orizonturi de uimire”.
“Uimirea” este un mister dezlegat, un esoteric decăzut în teluric, și dacă ești străbătut de uimire, înseamnă că ești sensibil la manifestările subtile ale vieții și ale naturii.
În rest, celelalte versuri își semnalează prezența fără a spune prea multe, “umplu” o “tăcere” sterilă, însă nu reverberează în profunzimi.
“Dimineți transparente ca sticla
deschid orizonturi de uimire”.
“Uimirea” este un mister dezlegat, un esoteric decăzut în teluric, și dacă ești străbătut de uimire, înseamnă că ești sensibil la manifestările subtile ale vieții și ale naturii.
În rest, celelalte versuri își semnalează prezența fără a spune prea multe, “umplu” o “tăcere” sterilă, însă nu reverberează în profunzimi.
Pe textul:
„Fructul tău sălbatic" de Silviu Somesanu
0 suflu
Context“Pe locul rămas liber s-a așezat Murirea”, încercând să destabilizeze structurile veșnice ale nemuririi, și se înțelege bine cu efemerul din om, având similitudini cu acesta, la “Nunta cerească” au participat îngerii, invitatul special, VIP-ul, a fost Dumnezeu.
Remarc ironia din ultimele versuri.
Remarc ironia din ultimele versuri.
Pe textul:
„gaură" de Ștefan Petrea
0 suflu
Context“Nimeni nu are puterea să-ți interzică dreptul la vis”, căci prin refugiul pe tărâmul virtual al viselor, părăsim “durerosul adevăr” pentru simulacrele iluziilor generate de reverii diurne “strălucind multicolor în soarele închipuirilor noastre”.
“Universul poetic are la bază” gândurile siderale care pulsează frenetic și febril în mintea poetică, iar intensitatea gândurilor este direct proporțională cu profunzimile și calitățile poeziilor.
“Universul poetic are la bază” gândurile siderale care pulsează frenetic și febril în mintea poetică, iar intensitatea gândurilor este direct proporțională cu profunzimile și calitățile poeziilor.
Pe textul:
„platitudinea serii" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
ContextO poezie așa de slabă, încât bâjbâie prin “întunericul” generat de ea, ai turnat atâtea platitudini, încât mă mir că încap într-o poezie așa de scurtă, non-sensul huzurește aici (“sinele nu se mai vede pe sine, adâncul devine tot mai adânc”), nici dacă ai fi neofit nu ar fi o scuză pentru ceea ce ai scris.
Pe textul:
„mergere înainte (40)" de nicolae silade
0 suflu
ContextDacă “timpul” este “îmbrăcat într-o cămașă de forță” de către viața ce-și arogă drepturi punitive, pentru a nu mai circula clandestin de la un om la altul, el își oprește înaintarea și viața bâjbâie prin non-timp, și “nici măcar dragostea” nu ar mai putea ilumina existența, așa că să lăsăm timpul să uzurpe libertatea, căci fără timp viața ar fi devastată de haos.
“Dăruiești toată tăcerea” ta, căci ne-am săturat de tumult, discordie și disonanțe.
“Dăruiești toată tăcerea” ta, căci ne-am săturat de tumult, discordie și disonanțe.
Pe textul:
„dacă îți lași lacrimile în această încăpere" de Daniel Dăian
0 suflu
Context“Birocrația sentimentelor” pune iubirea în camera de așteptare, iar timpul îi inoculează eflorescențe de “idei” erotice, perforând orice “emoție”, orice stare, imprimate pe hârtia existențială și puse într-un dosar de plastic pe care scrie “acte diverse”, căci “sentimentele vin cu întârziere” și oamenii tind să-și reducă iubirea la “zero”, având datorii neachitate la financiarul erosului.
“Singurătatea” ține pasul cu progresul, “vine pe e-mail”, depărtându-se de singurătatea vetustă, care venea atunci când gândurile și sinele se sincronizau.
“Singurătatea” ține pasul cu progresul, “vine pe e-mail”, depărtându-se de singurătatea vetustă, care venea atunci când gândurile și sinele se sincronizau.
Pe textul:
„Pe zero" de Angi Cristea
0 suflu
Context“Nirvana” e “mai aproape” de “vârful spiritului” inițiat în meditații mistice, și mai departe de omul instinctual și necugetător, aduce cu un extaz al simulacrului, cu o beatitudine a necunoscutului și neînțelesului, aleargă “prin neuronii claustrofobi”, pe care-i umple cu iluzia fericirii.
“Iertarea” ca o “clemență cu abonament”, nu folosește la nimic dacă nu vine din sufletul ce-și poartă în om penitența, ci are ca surse insidiosul, ipocrizia și perfidia.
“Iertarea” ca o “clemență cu abonament”, nu folosește la nimic dacă nu vine din sufletul ce-și poartă în om penitența, ci are ca surse insidiosul, ipocrizia și perfidia.
Pe textul:
„reinventează-mă sau poveste imbecilă" de paparuz adrian
0 suflu
Context“Privești pe geamul recunoștinței, cu sufletul viu” dincolo de zona “păcatului”, pe care vrei să-l izolezi undeva unde să nu ai acces, și, odată recunoscut, e pe jumătate iertat, ruga ta e ca o “întrebare” ce așteaptă răspuns și acesta nu vine decâr sub forma “luminii”, aducând “pacea și bucuria sufletului” și ieșirea din labirintul incertitudinilor.
De data asta metaforele sunt subțiri, se pot rupe, și ușoare, le poate lua vântul.
De data asta metaforele sunt subțiri, se pot rupe, și ușoare, le poate lua vântul.
Pe textul:
„Mă rog pentru tine" de Silviu Somesanu
0 suflu
Context