să ne scriem deci numele întins la pământ

Să facem din toate măștile un singur “zâmbet” imens și elocvent, pentru a gestiona lacrimile în care să presărăm substanța contrafăcută a veseliei reală sau forțată, și, când te “găsești și regăsești de un miliard de ori aceeași” “femeie pisică” care zgârâie dureros cu un refuz, “femeie” feminină înjunghiind cu feminitatea și nurii ei bărbații ce au lăsat iubirea sălbatică să facă ravagii în ei, femeie care pescuiește “singurătatea” unui bărbat și o aruncă în societate, consecvența ta este zguduită de versatilitate.
O poezie impunătoare și încrezută.

amanții se caută de frânghii ca păpușea păpușarului prin tot felul de mișcări de jale nu lasă joacă să piară.
un labirint semantic spre Calliope zâmbind