cronica aerului de amiază când zâmbești

“Viața” își țese păienjenișul de “vorbe” într-un social în care se pierde individualitatea omului, a cărui existență este alcătuită, printre altele, de “surâsuri”, când este optimist, și plânsuri, când este defetist, iar “bucuria de a te îmbăia în lumina” ce dezvelește realitatea de opacități, face din viață un “cocktail” delicios, în care sunt amestecate iubirea cu ura, armonia cu dezarmonia, fericirea cu nefericirea, sănătatea cu boala.
Să te “umpli de piatră”, mă duce cu gândul să te umpli cu impurități și să pliezi peste senzitivități un non-suflet.

un cocktail cu Rachi(eri)u marca Picasso. Sus paharul!
p.s.: cu surâsuri și suspine de suc carbogazos cu minerale diluate și carbohidrați dulci. Interesantă piatra la dumneavoastră dar la mine însemnă altceva. Pot fi măgulit că ați comentat chiar ce ați citit chiar dacă poemul, starea, predispune la alte interpretări. Mulțumesc!