Styx

“Răul absolut” nu există în viață și lume, pe motiv că el este micșorat de pozitivități, nici bine absolut nu există, fiindcă este diminuat de negativități, "răul care te bântuie", ca un strigoi, care "scrijelește" și scormone, își găsește aliat în suferința neantizată, în funerar insidios și în nimicnicie, și pentru a lupta cu el trebuie să cunoști binele major și maxim, și de înfruntarea “răului” cu binele, care nu se termină niciodată, beneficiază viața.
O poezie despre “rău”, ale cărui ipostaze lugubre și macabre înspăimântă ființa.

înspăimântare metafiziformă (cuvântul nu există), accente patetice și îngroșări cu efect de pseudo-eliberare. Efort de a da nume nefastului căruia i-aș schimba titlul în "frica mea din frică noastră", " Styx" e referențial altceva incluzând aici și efortul de a fi empatic oarecum cu o reprezentare ideatică.
Citit, plăcut.

Răzvan, prin răul absolut mă refer la răul la nivel cosmic, cumva depășind percepțiile noastre omenești. Suntem fire de nisip într-un mare ocean sau picături de apă sau...oricum ar fi, ceea ce se întâmplă la nivel cosmic se răsfrânge și în noi. Nu am opus binele și răul din punct de vedere moral, legile morale sunt omenești și vremelnice. Cu toate astea, și eu tot om sunt :) supusă vremelnicului și neștiinței.

Sorin, da, sunt afectată de lucrurile nefaste, frica mea se materializează în stările pe care le descriu, în eforturile de a mă cunoaște.

Va mulțumesc la amândoi.