Poezie
reinventează-mă sau poveste imbecilă
1 min lectură·
Mediu
eu nu știu să te ating te plângi prin univers
palmele mele de pământ
sunt înfricoșate de nurii tăi evanghelici
sfântă femeie magdalenă
nici să te sărut prea grozav nu știu
îmi spui
oarecum disperată
buzele mi-au rămas înțepenite pe rictusul tău zeflemea
sunt stângace stinghere
de atâta strigăt în van
desigur tu ți-ai dori mai mult
poate să te răstignesc pe inima mea ciuruită
în fiecare zi
pe toate crucile neinventate
încă
să te port prin nopțile sfârșitului de noi
pe umeri în marș triumfal
nirvana astfel gândești că ți-ar fi mai aproape
de vârful degetelor
adâncite prin neuronii mei claustrofobi
ar trebui să îți cer iertare
clemență cu abonament
dar n-ar folosi la nimic
mai bine lipește odată
afișul pentru cursul de dragoste wireless
pe creierul meu înjumătățit de veșnicie
promit să-ți devin absolvent
magna cum laude
025.036
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- paparuz adrian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
paparuz adrian. “reinventează-mă sau poveste imbecilă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paparuz-adrian/poezie/14087746/reinventeaza-ma-sau-poveste-imbecilaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PAdomnule Rachieriu, stima!
0
“Iertarea” ca o “clemență cu abonament”, nu folosește la nimic dacă nu vine din sufletul ce-și poartă în om penitența, ci are ca surse insidiosul, ipocrizia și perfidia.