RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Apuci ''viața'' care s-a deplasat înspre extremități, atrasă ca de un magnet de nefiind, și o pui în ''centrul'' ființei, pentru a orbita în jurul sinelui, îi ''simți suflarea'' puternică ''în față'', dezfoliind ''fricile ascunse sub ruj de femei''.
Oscilăm în viață, în sus, în jos, în ''stânga'', în ''dreapta'', și avem nevoie de un sistem care să ne arate întotdeauna centrul.
Oscilăm în viață, în sus, în jos, în ''stânga'', în ''dreapta'', și avem nevoie de un sistem care să ne arate întotdeauna centrul.
Pe textul:
„gala de excelentă" de Dorina Șișu
0 suflu
ContextSă ''pătrundem în sine'' pentru a ne ''căuta rădăcinile'' antropologice, pentru a ne cunoaște esența ontologică și pentru a ne conștientiza misterul existenței, căci ''oamenii construiesc modele'' după care își ghidează viața, însă, neconsecvenți, le părăsesc în favoarea simulacrelor.
Trăim în ''epoca creșterii nelimitate a posibilităților'', însă, din păcate, alegem oportunitățile care nu se sincronizează cu matricea noastră ființială.
Trăim în ''epoca creșterii nelimitate a posibilităților'', însă, din păcate, alegem oportunitățile care nu se sincronizează cu matricea noastră ființială.
Pe textul:
„Sper să mă credeți" de Silviu Somesanu
0 suflu
Context''Conștiincios, un călugăr lacrimi adună'', pentru a face din ele obiecte sacre împărțite oamenilor care și-au arucat profanul în ''măruntaiele'' ereziei.
''Deschideai diminețile fără cheie, doar cu surâsuri'', și în ele optimismul intra în contact cu ''tristețile'', conturând stări ambigue bandajând ''trupul înfășurat în oase și-n durere''.
''Deschideai diminețile fără cheie, doar cu surâsuri'', și în ele optimismul intra în contact cu ''tristețile'', conturând stări ambigue bandajând ''trupul înfășurat în oase și-n durere''.
Pe textul:
„human condition" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
Context''Zborul'' deasupra coercițiilor decodifică libertatea, credința în sensul, rostul și scopul existenței decodifică ''suferința'', destinul decodifică ''semnele'', echilibrul minții, al sufletului și al psihicului decodifică ''armonia'', poeziile decodifică ''sensurile'', extazul decodifică ''iubirea'', genotipul și fenotipul decodifică ''ADN''-ul, emoțiile decodifică ''gândul'', iar luciditatea decodifică ''conștiința''.
Ai întrebat, ți-am răspuns.
Ai întrebat, ți-am răspuns.
Pe textul:
„Cine decodifică?" de Anisoara Iordache
0 suflu
ContextPe unde pășesc ''poeții'' cu imaginația lor debordantă apar tărâmuri utopice, înlăturând distopia creatoare de ''gropi de gunoi'' în care cade vulgul, dus de ''curentul'' degenerării către ''marginea lumii'', în care se întrezăresc ''dezastrele declanșate'' de calomnii, punând în loc de empatii manifestări violente.
O poezie ''nervoasă'', ce-și plimbă virulența și polemica de la un cuvânt la altul.
O poezie ''nervoasă'', ce-și plimbă virulența și polemica de la un cuvânt la altul.
Pe textul:
„panou luminos la starea de lehamite " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextCând iubirea dă peste “sinistru” în căutările ei inefabile, lipsite de înțelesuri raționale, când iubirea ne coboară din sacru “în profan”, dezvelind păcatul, să amputăm ramificațiile sinistrului și ale profanului și să creștem în locurile amputate plenitudinea, extazul și sincronizările depline între cele două ființe.
Ne temem de iubirea paroxistică, căci ea mistuie tot.
Ne temem de iubirea paroxistică, căci ea mistuie tot.
Pe textul:
„Infinitul natal" de Ioana Camelia Sîrbu
0 suflu
Context“Alter-ego-ul perfid și veleitar, gata oricând să ți se substituie”, te trimite într-o “eroare cumplită”, de care încerci să te debarasezi, clamând adevărul pentru a o spulbera, împreună cu celelalte greșeli și gafe, ego-ul cu care ne identificăm este arhetipul vieții noastre, el simte cum “toate spaimele noastre devin moi și ireale, cumva ridicole”.
Poezia ta experimentează mereu talentul, care se găsește pretutindeni în ființa ta poetică.
Poezia ta experimentează mereu talentul, care se găsește pretutindeni în ființa ta poetică.
Pe textul:
„la limită" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
Context“Deasupra Dumnezeu” stinge “focul din trupurile noastre” cu o “ploaie furioasă”, șterge cerul mânjit de gândurile oamenilor proiectate în spațiul lui eterat, cu cârpa “norilor” ce “se ceartă” și intră în contact unii cu alții, lovindu-se violent cu fulgere și scoțând țipete de tunete.
Poezia se apără de ploile criticilor sub “arborele vieții”, cu fructe metafore și tulpina poezie.
Poezia se apără de ploile criticilor sub “arborele vieții”, cu fructe metafore și tulpina poezie.
Pe textul:
„degeaba" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Context“Îți stă bine cu această ploaie”, ca și cum ai purta un giuvaer, picăturile sunt ca niște perle punând în evidență nurii, care-și etalează grația și frumusețea “în respirația timpului”, cuprinzând respirația senzuală a iubirii, căci e un altfel de ploaie, care în loc să întristeze, agaseze și indispună, provoacă “zâmbete”.
Peste poezie a căzut o ploaie de zâmbete.
Peste poezie a căzut o ploaie de zâmbete.
Pe textul:
„Această ploaie" de Simion Cozmescu
0 suflu
ContextDacă “liniștea râde”, tumultul zâmbește, plăcerea “accelerează” pentru a prinde și depăși fericirea, “țipetele” suferinței se transformă într-o “muzică” a beatitudinii, atunci se întrezărește “o lume mai bună”, care încearcă să se plieze pe lumea actuală, ce pare că a luat-o razna, în lipsa unui sistem de referință viabil.
Cine încurcă “disperarea” cu “fericirea”, acela confundă neantul cu o viață plină de bucurii.
Cine încurcă “disperarea” cu “fericirea”, acela confundă neantul cu o viață plină de bucurii.
Pe textul:
„pe mute disperarea seamănă cu fericirea" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
Context“Timpul netrăit” este locuit de “iubire”, iar “iubirea trece în mit”, de unde se reîntoarce în timpul actual încărcată cu basm, legendă, ritual, și se interpune “între fiind și neant”, pentru a estompa consecințele negative generate de contactul ființei cu neantul.
“Valoarea” vieții o apreciază cei care au fost atinși de “neant” și au supraviețuit, cei care suferă și își controlează suferința prin forțele volitive și ale imanenței.
“Valoarea” vieții o apreciază cei care au fost atinși de “neant” și au supraviețuit, cei care suferă și își controlează suferința prin forțele volitive și ale imanenței.
Pe textul:
„Un timp netrăit devine iubire" de George Pașa
0 suflu
Context“Cei plecați” se mișcă într-un “apus” continuu, viața lor s-a prefăcut într-un “cântec” al nefiindului, care-și însușește neîntâmplările, ca o “naștere” în neființă.
“Zilele îmbătrânesc mai repede decât oamenii”, “amintirile” zilelor au în centru activitățile oamenilor, au o zonă intangibilă la oameni, “curată ca joaca unor îngeri în lumina dimineții”.
“Zilele îmbătrânesc mai repede decât oamenii”, “amintirile” zilelor au în centru activitățile oamenilor, au o zonă intangibilă la oameni, “curată ca joaca unor îngeri în lumina dimineții”.
Pe textul:
„ochiul meu verde de nesomn" de Nuta Craciun
0 suflu
Context“Logica excepțională” epurează din om toate erorile, gafele, greșelile acestuia, și urcă conștiența pe treptele lucidității, ce nu poate devia în irațional.
“Artificialul” îți creează “o sută de fețe” false, încât nu știi pe care s-o folosești în societate pentru a fi etichetat dezirabil și viabil.
După ce ai “urcat un munte până în vârf”, constați că au apărut în viața ta alți munți și mai înalți.
“Artificialul” îți creează “o sută de fețe” false, încât nu știi pe care s-o folosești în societate pentru a fi etichetat dezirabil și viabil.
După ce ai “urcat un munte până în vârf”, constați că au apărut în viața ta alți munți și mai înalți.
Pe textul:
„Super slim" de Angi Cristea
0 suflu
Context“Neverland” e un nefiind care-și caută ființarea în nicăieri, niciunde și nimic, e locul în care se teleportează ființa care caută să împodobească moartea “dinăuntrul” ei cu miraje, și care crede că “viul” din exteriorul ei, adică ceea ce se vede la om, este insignifiant, supus alterării în timp.
“Pentru suflet, singurul sistem defensiv” este imanența omului, care-i conferă energii, pentru ca sufletul să vibreze continuu și stenic.
“Pentru suflet, singurul sistem defensiv” este imanența omului, care-i conferă energii, pentru ca sufletul să vibreze continuu și stenic.
Pe textul:
„neverland" de marin badea
0 suflu
Context“Neantul” nu poate să aibe un “absolut al purității”, ci mai degrabă materie de infern, și raportându-se la ființă, ar fi ca și când i-ar crea goluri amplificate de anti-materia nimicului, iar materia din care e alcătuit la exterior omul nu poate fi “în expansiune”, ca universul, nu poate crește, nici să scadă, doar spiritualul imaterial al omului se poate extinde, însă nu știm în ce anume.
Universul dă “orgii nebune de lumină” și întuneric, la care participă și poezia ta.
Universul dă “orgii nebune de lumină” și întuneric, la care participă și poezia ta.
Pe textul:
„Expansiunea universului" de Cristian Petru Balan
0 suflu
Context“Interiorul” din noi trebuie să fie deschis atât spiritualului, cât și realității, cu care interacționează în vederea adaptabilității, iar dacă ne-am închide în noi înșine interiorul, nu am mai putea empatiza cu ceilalți, și lumea noastră nu ar mai avea ramificații în lumea umanității.
Vrei “o libertate de mișcare și de aspirație la tot ce se întâmplă-n afară” și în interior, și ea poate fi oferită de libertatea gândirii.
Vrei “o libertate de mișcare și de aspirație la tot ce se întâmplă-n afară” și în interior, și ea poate fi oferită de libertatea gândirii.
Pe textul:
„Pământul miroase a fluturi și flori" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextAi fost un “autostopist în așteptarea fericirii”, ce poate cicatriza rănile suferinței, percepi “mișcarea tatuată de infinit” în tine, care-ți propulsează finitul dincolo de “sârma ghimpată” a finitudinii.
“Vocile” în care au pătruns luminile multiple “cântă liturghia liniștirii”, iar ființele viscerale manifestă repulsie la cântec, și “împart măruntaiele” vieții cu ființele având apetență la promiscuitate.
“Vocile” în care au pătruns luminile multiple “cântă liturghia liniștirii”, iar ființele viscerale manifestă repulsie la cântec, și “împart măruntaiele” vieții cu ființele având apetență la promiscuitate.
Pe textul:
„Liturghia liniștirii" de Relu Cazacu
0 suflu
ContextAi surprins un “instantaneu de dimineață” : “bocancii” au alergie la “zăpada” care caută să se infiltreze în ei, “câinele” devenit scriitor, tu transpus “pe o arie de Beethoven”, “ninsoarea” tocmai a “vomat” fulgii, “diavolul” a îngurgitat în exces “viciile” și și-a “manelizat ispitele”, Isus se pierde prin mulțime, neluat în seamă.
Ai exprimat mult în cuvinte puține.
Ai exprimat mult în cuvinte puține.
Pe textul:
„Instantaneu de dimineață " de Relu Cazacu
0 suflu
Context“Cu lehamitea împinsă din spate” de repulsie, încerci să aduci hărnicia în spațiul tău ființial, însă tot mai bine e în comoditatea viselor diurne, cu visele nocturne surpate în “insomnii” care au spart “cușca” și entitățile nesomnului au țâșnit împroșcând gândurile recalcitrante.
“Viața de om” trăită în “democrația” haosului, își propagă într-un real infestat cu negativități “amintirile, visele, speranțele, gândurile”, ca puncte de reper importante în gestionarea existenței.
“Viața de om” trăită în “democrația” haosului, își propagă într-un real infestat cu negativități “amintirile, visele, speranțele, gândurile”, ca puncte de reper importante în gestionarea existenței.
Pe textul:
„de parcă aș mai fi cum am fost" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Context“Spitalul te disprețuiește” și tu disprețuiești spitalul, în spital boala se simte cel mai confortabil, în mediul ei, are alergie la medicamente și repulsie față de sănătate, căci în spital așteptarea discută cu boala, iar timpul din spital este înfricoșat de manifestările bolii, însă nu poate ieși din atmosfera spitalului, de care “bolile atârnă ca niște tinichele”.
“Cuvintele” se “amestecă” cu boala, cu “bezna” și cu “lumea ca smoala”, și umplu foaia, căci ele aparțin celui mai comercial poet.
“Cuvintele” se “amestecă” cu boala, cu “bezna” și cu “lumea ca smoala”, și umplu foaia, căci ele aparțin celui mai comercial poet.
Pe textul:
„Excizare" de petre ioan cretu
0 suflu
Context