Scrie Intră în cont

RR

razvan rachieriu

Verificat

@razvan-rachieriu

roman

„O boala invinsa este viata omului”

Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ

0

Aprecieri

5.676

Vizite

Cronologie

razvan rachieriu·13 dec. 2016

''Necuvântul'' crescut de ''liniște'' se transformă sub acțiunea febrilității creatoare în cuvinte, ale căror conexiuni formează profunzimea poeziei, ce are o ''coloană vertebrală'' verticală, pe care se sprijină structura robustă și rezistentă a poeziei.

Pe textul:

„sonet gunoier (auto)obligatoriu " de Ștefan Petrea

0 suflu

razvan rachieriu·13 dec. 2016

ȘTEFAN
Comentariul tău e ca un luceafăr adus de tine în mintea mea, luminează puternic și în lumina lui zâmbește bucuria proprie cu consistență de recunoștință.

DUMITRU
Mulțumesc pentru aprecieri, poezia este ea însăși o căutare a spațiilor esoterice și sublimate aparținând poetului.

DANIELA
Comentariul tău este un eseu grefat pe poezia proprie, care-i conferă continuitate, prelungind poezia într-o scriere filozofică, căci gnomicul îl întrevăd și în poeziile tale, pe care știi că le apreciez în mod deosebit.

Pe textul:

„Numărul și tipurile de sine. Lentile de contact" de razvan rachieriu

0 suflu

razvan rachieriu·11 dec. 2016

''Nimeni nu așteaptă'' o veșnicie ''o femeie'', imaginea ei pe care sunt focusate gândurile se diluează în timp, fiind înlocuită de imaginea idolatrizată a altei femei, căci omului îi lipsește statornicia ''copacului'', iar viața lui ce cuprinde iubirea este versatilă, nestagnantă, influențată de schimbare și fortuit.

Pe textul:

„nici măcar" de Valeriu D.G. Barbu

0 suflu

razvan rachieriu·11 dec. 2016

''Ruga'' are ramificații în ''divin'', prin care circulă confesiunile trimise Creatorului, însă pentru a fi ascultate, ''adevărul'' din sinceritate ar trebui curățat de mâzga ''minciunii'' lipită pe el.
O poezie densă, alambicată.

Pe textul:

„agonia (24)" de Ștefan Petrea

0 suflu

razvan rachieriu·11 dec. 2016

''Sufletul'' cuvintelor se ''desface în atomi'' lirici, care ar fi vrut să cutreiere o poezie mai lungă, fiecare atom lipit pe o idee, umplând ''abisul'' dintre cuvinte.

Pe textul:

„Bungy Jumping" de Ioana Geier

0 suflu

razvan rachieriu·11 dec. 2016

În tine s-a cuibărit o ''fericire'' cu ''lacrimi'', care circulă de la bucurie intensă la nefericire corozivă, fericirea ce plânge are sursa în ''ochii'' iubitei, ce ți-au ''eclipsat toate adevărurile'' iubirii, te-ai agățat de ''numele'' iubitei, care însă a fost ''spulberat'' de ''vântul'' depărtării.

Pe textul:

„ce să-ți plâng Trestiana?" de paparuz adrian

0 suflu

razvan rachieriu·11 dec. 2016

''Nu ești singură'', te însoțește poezia proprie prin ''timpul mușcat'' de deșertăciuni, zădărnicii, spleen și deziluzii, nu te părăsește talentul transpus în poezii, care sunt fierbinți atinse de spuza și ''jăraticul'' expresivității.

Pe textul:

„atât de aproape... hibernal" de Daniela Luminita Teleoaca

0 suflu

razvan rachieriu·11 dec. 2016

''Chiar dacă te obosesc drumurile'' vieții, să cauți în ele oportunitățile pe care să le transformi în beneficii, avantaje și conjuncturi favorabile, căci viața ne dăruie ceea ce ne dorim, important e să empatizăm cu beneficul din ea.

Pe textul:

„Noaptea fântânilor" de Silviu Somesanu

0 suflu

razvan rachieriu·10 dec. 2016

''Viața se prinde de zidurile'' orașelor, de fațadele clădirilor, de copaci, de trotuare și de oameni, iar în contact cu sufletul oamenilor se transformă în destin, și ''semnele de întrebare'' ale vieții ''se adâncesc în neliniștile'' și frământările ''trupului''.

Pe textul:

„și, totuși, așază-te între mine și timp!" de Daniela Luminita Teleoaca

0 suflu

razvan rachieriu·10 dec. 2016

În viața în care s-a inserat timpul mort, în care nu facem nimic și inerția devine arhetip existențial, a pătruns ''somnul'' diurn, ce afectează efervescența și dinamica iubirii, ale cărei instincte sunt ''demoniace''.
Ai apetență pentru clasic, chiar și limbajul mi se pare a avea similitudini cu unul din secolul 19, aș fi curios să-ți citesc o poezie modernă.

Pe textul:

„în straie de-ntuneric ruga-i fiartă" de Ștefan Petrea

0 suflu

razvan rachieriu·10 dec. 2016

Ce bine ar fi să ne ''asigurăm viața'' cu nemurire, am crea un câmp al eternității în care nefiindul nu s-ar putea infiltra, iar în ''laboratoarele cosmice'' s-ar crea un om cu veșnicia în el.
''O tristețe căzută în golul'' din lăuntru durează până când este scoasă de spirit și izolată în veselie.

Pe textul:

„dincolo de" de Daniela Luminita Teleoaca

0 suflu

razvan rachieriu·10 dec. 2016

Uneori suntem supuși ''amneziei trăirii'', uităm că ființăm și părem ființe înregistrate urmând un algoritm creat de demiurg, în acest caz crește ''depărtarea'' față de viață, alteori conștientizăm foarte intens viața proprie, așa cum numai boala ne intensifică conștiența.
Fecunditatea imaginației tale poetice este prodigioasă și nelimitată.

Pe textul:

„Nici o literă nu are oceanul atât de adânc să ne acopere" de Maria Elena Chindea

0 suflu

razvan rachieriu·10 dec. 2016

Între ''iubire și singurătate'' este o barieră, pe care unii nu o pot trece și rămân sau cu ''frământările'' iubirii sau cu liniștea singurătății, iar alții o pot depăși, și în singurătate își cresc iubirea, ce îi fac atât de ''vii'', încât efervescența și fervoarea înlătură apatia și letargia.

Pe textul:

„vineri " de Antonia-Luiza Zavalic

0 suflu

razvan rachieriu·10 dec. 2016

''Lumina'' îți dezfoliază pojghița depusă pe suflet, ''pătrunde în interior'' și dizolvă impuritățile, iar ''gândurile'' urcă spre ''înălțimi'' spre a avea o panoramă vastă aupra vieții.

Pe textul:

„Magii răsăritului" de Silviu Somesanu

0 suflu

razvan rachieriu·10 dec. 2016

SORIN
Mulțumesc pentru prezența spirituală pe pagina proprie de creație.

Pe textul:

„Povestea eului. Cerurile și transcendentul" de razvan rachieriu

0 suflu

razvan rachieriu·4 dec. 2016

''Noaptea rațiunii'' devine lumină a conștienței sub acțiunea gândurilor luminiscente, care nasc ''cuvinte''-spot iluminând poezia, ce se debarasează de ''stihii'', ''umbre'' și haos, și merge pe urmele înțelesurilor.
În ''crepusculele umane'', ''murirea e uneori o bijuterie'' cu care se împodobește nefiindul, pentru a nu mai părea înspăimântător.

Pe textul:

„agonia (16)" de Ștefan Petrea

0 suflu

razvan rachieriu·4 dec. 2016

''Absențele fac să răsune'' gândurile și creează hiatusuri prin care rătăcește ființa, dau depărtării semnificații ale pierderii, iar ''îngerii umeziți'' de substanța absențelor, ''se încurcă în propriile'' noastre ''vieți''.
O poezie în care ''absența'' este umplută cu substanța lirismului.

Pe textul:

„Absențe și luna" de Ioana Geier

0 suflu

razvan rachieriu·4 dec. 2016

''Credința în veșnicia'' în care se întrupează Dumnezeu, ne face să ieșim cu gândurile din efemeritate, și acestea stabilesc corelații cu sideralul, divinul și transcendentul, și, ''adormind cu stelele-n brațe'', ele destramă coșmarurile și induc în subconștient vise luminoase.
Am privit în ''ochii'' poeziei și ți-am văzut sinele poetic, ce ți-a creat holograma ființei.

Pe textul:

„ ochiul împarte cu tine privirea" de Silviu Somesanu

0 suflu

razvan rachieriu·4 dec. 2016

''Ochii'' tăi ''reușesc să ajungă la înțelesurile'' cele mai profunde, pe care le schimbă prin alchimia poeziei în praful aurifer al expresivității aureolate cu reflexivitate.
''Viscolul'' criticii nu face decât să scoată la iveală talentul.

Pe textul:

„plus-minus zero grade latitudine" de Daniela Luminita Teleoaca

0 suflu

razvan rachieriu·4 dec. 2016

Ne mișcăm în viață cu ''visurile'', idealurile și coșmarurile în noi, de aceea existența are ceva dintr-un calvar și o fericire confuze în același timp, ce bine ar fi dacă am ''zbura'' prin viață și nu ne-am târî, agățați cu ''rădăcini'' de tină.
Ai ''cioplit'' frumos poezia din marmura cuvintelor poetice.

Pe textul:

„mânăstirea dintr-un lemn" de Macovei Costel

0 suflu