Poezie
agonia (24)
sonet clasic
1 min lectură·
Mediu
(aseară)
ne ningem gândul rece împreună
și în simțiri fiind de-aceeași seamă
un ciot de rugă spre divin mai cheamă
în adevăr stropit cu grea minciună.
înaintează-n noi un pui de teamă
gătindu-ne de noapte și de lună
ades punând falsări în vechea strună
curgându-i cristului din vene zeamă.
și-un trup de pâine desfătăm la cină
horirea cărnii către mântuire
cu lupta noastră, cea din duh, vecină.
mi-e inima în măr de bântuire
prinzând în mine, tainic, rădăcină
sub nemurirea drept orânduire.
022.488
0
O poezie densă, alambicată.