Poezie
mânăstirea dintr-un lemn
1 min lectură·
Mediu
ia-ți visul și umblă, vezi-ți de drum!
mi-am adunat crengile, mi-am tras rădăcinile și am plecat
pământul răscolit privea cu neliniște în urmă
și nu înțelegea nici mersul, nici zborul
fie mie toate nerostitele
și cuvintele curgeau ca apa-n scoc
învârtind trecerea timpului
și roata spaimelor
tăiați toată pădurea
dar fiecare rădăcină va lepăda o sămânță
și viața va continua fără a cere voie
până când ultimul copac va cădea
luați trunchiul acesta și dezlegați-l de toate legăturile
visele lui vor crește ziduri ascunzându-vă temerile
dorurile lui vor acoperi înlăuntrul inimilor cu iubire
iar cuvintele lui vor fi trepte întru mărire
zidit întru cuvânt, mă cioplesc cruce bătută de ploi și de vânt
023.403
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “mânăstirea dintr-un lemn.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14099777/manastirea-dintr-un-lemnComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCMultumesc Razvan pentru intelegere, rabdare si statornicie. Daca lumea este inca parte din mine si eu sunt parte din lume inseamna ca nu sunt strain de trairile ei. Daca as avea curaj asa spune asemeni lui Khayyam:
"My birth didn't add anything
to the universe. My death will not detract
anything from its infinite greatness. No one
could ever explain to me why I came here,
why I will leave again."
"My birth didn't add anything
to the universe. My death will not detract
anything from its infinite greatness. No one
could ever explain to me why I came here,
why I will leave again."
0
Ai ''cioplit'' frumos poezia din marmura cuvintelor poetice.