Poezie
sonet gunoier (auto)obligatoriu
agonia (28)
1 min lectură·
Mediu
în liniști se cuvine necuvântul,
să stea în a tăcerilor montură
doar șoapta să mai fie o untură
de uns în nevăzutul aer vântul.
îți voi strivi sărutul greu pe gură
fiorul mut al inimii ni-i cântul
pe buza ta-mi zidi așezământul,
sub dor, peniței bând hârtia sură.
iubirea mea e-un jind de celuloză,
meleaguri sub stihie de cerneală,
în geam, prin iarnă, doar de ger o roză.
iar tu, femeie, prea îmi ești egală...
aproape în carnală simbioză
din tine-mi smulg coloana vertebrală.
011.880
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “sonet gunoier (auto)obligatoriu .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14100204/sonet-gunoier-autoobligatoriuComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓''Necuvântul'' crescut de ''liniște'' se transformă sub acțiunea febrilității creatoare în cuvinte, ale căror conexiuni formează profunzimea poeziei, ce are o ''coloană vertebrală'' verticală, pe care se sprijină structura robustă și rezistentă a poeziei.
0