Poezie
agonia (16)
sonet clasic
1 min lectură·
Mediu
în noaptea rațiunii, orb sub frunte
petrec în a cuvintelor stihie
poemul vieții umbrei de se scrie
cu cioburi de cerneluri reci, mărunte.
e somn inert aiurea prin sicrie
și clipa din amurg pășește-o punte
la fraze de fiiri să pună puncte,
murirea-i uneori bijuterie.
ci strig în rugă taina săvârșirii
agonizând crepuscule umane
prin nuntă spre misterul nesfârșirii.
te vor veghea și-ntunecimi dușmane
de al tău suflet dându-i grai cerșirii
și-i drum pân' la cereștile limane...
052.566
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “agonia (16).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14099738/agonia-16Comentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IPcitește-l și pe "i" că l-am mâncat...
mulțumesc,Ioan.
mulțumesc,Ioan.
0
ȘPpână la carte mai este drum...
Mulțumesc că mă citești constant!
p.s.
acolo, cu "fiirea", nu e nici o scăpare...
Mulțumesc că mă citești constant!
p.s.
acolo, cu "fiirea", nu e nici o scăpare...
0
RR''Noaptea rațiunii'' devine lumină a conștienței sub acțiunea gândurilor luminiscente, care nasc ''cuvinte''-spot iluminând poezia, ce se debarasează de ''stihii'', ''umbre'' și haos, și merge pe urmele înțelesurilor.
În ''crepusculele umane'', ''murirea e uneori o bijuterie'' cu care se împodobește nefiindul, pentru a nu mai părea înspăimântător.
În ''crepusculele umane'', ''murirea e uneori o bijuterie'' cu care se împodobește nefiindul, pentru a nu mai părea înspăimântător.
0
ȘPcritica ta e, ca de obicei, binevenită...
Mulțam de semn!
Mulțam de semn!
0
efortul concentrat și consecvent prevede,
de ce nu, o carte de sonete.
atenție la "ci" revine obsedant și "ci",
o știi și tu, reneagă...
mai sunt forțări pe ici pe colo cum în sonetul ăsta,
"la fraze de fiiri..." când mai firesc ar fi "la frazele de firi..."
dar știu că la final vor fi pieptănate...
dă-i înainte! cu prietenie,Ioan.