Poezie
agonia (16)
sonet clasic
1 min lectură·
Mediu
în noaptea rațiunii, orb sub frunte
petrec în a cuvintelor stihie
poemul vieții umbrei de se scrie
cu cioburi de cerneluri reci, mărunte.
e somn inert aiurea prin sicrie
și clipa din amurg pășește-o punte
la fraze de fiiri să pună puncte,
murirea-i uneori bijuterie.
ci strig în rugă taina săvârșirii
agonizând crepuscule umane
prin nuntă spre misterul nesfârșirii.
te vor veghea și-ntunecimi dușmane
de al tău suflet dându-i grai cerșirii
și-i drum pân' la cereștile limane...
052559
0
efortul concentrat și consecvent prevede,
de ce nu, o carte de sonete.
atenție la "ci" revine obsedant și "ci",
o știi și tu, reneagă...
mai sunt forțări pe ici pe colo cum în sonetul ăsta,
"la fraze de fiiri..." când mai firesc ar fi "la frazele de firi..."
dar știu că la final vor fi pieptănate...
dă-i înainte! cu prietenie,Ioan.