Poezie
atât de aproape... hibernal
file de jurnal afectiv
1 min lectură·
Mediu
n-aș vrea să fiu singură când
timpul se lasă mușcat de-nfometatele-albele cete și
cerul se-nchide
n-aș vrea
să m-ascund sub obloane de gheață să simt cum din vene
sângele negru țâșnește prin palme
dar
corbii sunt veșnic flămânzi
isterici nămeții acoperă case
și ninge de-a valma în paturi și-n gând
mă fac că mi-e bine
mai este un strop de jăratic și aburul tainic
o clanță ce încă se mișcă
e loc de-o poveste e loc de-un ajun
isterici nămeții acoperă case
și ninge de-a valma în paturi și-n gând
ce simplu ar fi la un semn
să fac punte
să las înserării odihnă și casă
când noaptea bun sfetnic îmi este
și ninge de-a valma în paturi și-n gând
busuiocul se naște în nopți nesfârșite de iarnă când
tâmplele cerului împing îngeri goi spre pământ
până la El rămâne un rând
022.442
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “atât de aproape... hibernal.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14100073/atat-de-aproape-hibernalComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
''Nu ești singură'', te însoțește poezia proprie prin ''timpul mușcat'' de deșertăciuni, zădărnicii, spleen și deziluzii, nu te părăsește talentul transpus în poezii, care sunt fierbinți atinse de spuza și ''jăraticul'' expresivității.
0
... din nou, Răzvan! Așa e: nici vorbă de... singurătate, când ești dependent de... cuvinte și... ele... de tine (sic!!!), mai ales când distanța dintre tine și Divinitate este reductibilă - în condiții aparte - la un singur... rând, de fapt, o nimica toată! Gânduri bune, D.
0
