RMRăzvan George Mirică
Verificat@razvan-george-mirica
Valenii de muntewww.facebook.com/razvanul.mirica
„,,Vom astâmpăra vreodată insomnia umbrelor și adormi-vom cândva întunericul? Neastâmpărul nopților, al tuturor nopților - prin care respiră mâhnirea și cazna - a săpat șanțuri în care putrezesc hoiturile amintirii.”
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
N-am cum să nu remarc idei faine, puternice... muzicalitate.
...cât de lejer se materializează șoaptele fericirii, cât de ușor se construiesc fragilele senzații...
Te citesc de fiecare dată cu foarte multă plăcere și entuziasm.
...cât de lejer se materializează șoaptele fericirii, cât de ușor se construiesc fragilele senzații...
Te citesc de fiecare dată cu foarte multă plăcere și entuziasm.
Pe textul:
„note fugare" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
ContextSimplist, dar e cât trebuie să fie. Cât de plăcut e să vezi libertatea prin ochii altora... să poți să te eliberezi din colivie (oricare ar fi ea) și să zbori oriunde te duce gândul
Pe textul:
„mi-ai luat bicicletă, flori de câmp și-un volum de poezii" de ana sofian
0 suflu
ContextFoarte frumos poemul. Fiecare vers are greutate, culoare, sensibilitate, forță..
Îmi place în special strofa a treia.
Îmi place în special strofa a treia.
Pe textul:
„Poem despre o consoană bolnavă" de CAMELIA FLORESCU
0 suflu
Context multe stări aici... tensiune, eliberare, fericire și multe altele(poate chiar contrare?) învelite dezordonat într-o lumină doar de tine știută
frumos
frumos
Pe textul:
„aproape tot ce e nesigur" de Folea Maria
Recomandat0 suflu
ContextMi-a plăcut. Poemul are forță - a venit către mine mai mult ca un strigăt de sfârșit, ca și cum toată deznădejdea din lume s-ar fi adunat aici... în pumn strângem trecutul și ne doare...
semn: ,,inima nu latră,
ci mușcă adânc din carnea trupului,
se hrănește cu tine"
semn: ,,inima nu latră,
ci mușcă adânc din carnea trupului,
se hrănește cu tine"
Pe textul:
„ai simtit și tu cum" de Dana Logigan
0 suflu
Context@Cristina și Iulia - Sunt fericit că s-a simțit și la voi emoția. Mă bucură trecerea voastră și vă mai aștept cu mare drag!
Pe textul:
„stropi" de Răzvan George Mirică
0 suflu
ContextVă mulțumesc mult pentru steluță și mă bucur că am reușit prin câteva cuvinte simple să vă atrag atenția și să transmit ceva plăcut.
Legat de fotografie, am făcut-o acum mulți ani și da, nu e wow, dar reflectă destul de bine starea din poem.
Legat de fotografie, am făcut-o acum mulți ani și da, nu e wow, dar reflectă destul de bine starea din poem.
Pe textul:
„stropi" de Răzvan George Mirică
0 suflu
ContextDespre diferența dintre cele două tipuri de educație și felul în care cea din urmă o poate înlocui pe prima.
Pe textul:
„unui înfumurat" de Mihai Chira
0 suflu
ContextRemarc multă lejeritate în scrierea acestor rânduri calme și inocente. Un episod durabil în care se pune la cale lumea, unde promisiunea își desface aripile până în întinderile cele mai îndepărtate ale viitorului.
Pe textul:
„când aerul despică gândul " de dragos lucica
0 suflu
ContextMi-a plăcut în special :
,,-Hai, mai ia un polonic din oală,
Să n-ai burta goală!
Și burta, draga de ea,
Un ceas jumate nu mai cârâia.
Într-o zi mi-a spus: Băiete,
Morții n-ar trebui să poarte verighete.
Când o fi să mor,
Să-mi scoți verigheta ușor,
Că mi-i pielea uscată
Și sângerează îndată.
-Lasă, mamă, că ai să trăiești,
Cât zâna din povești!
Glumeam,
Apoi o ștergeam.
Într-o zi am vrut să-i cer un leu,
Dar am auzit-o de-afară strigând: Văleu!
Ca un nătâng
M-am rezemat de poartă și am început să plâng.
Am așteptat ce am așteptat,
Dar n-a mai strigat.
Am intrat și m-am așezat în fața ei
Ca s-o bocesc, după obicei.
Strigam, să se-audă în uliță: Mamă, tare ești pământie,
Parcă erai mai frumoasă vie!
Apoi i-am scos verigheta ușor "
Un episod particular dintr-o viață de om ce pune în lumină în aceeași măsură atât individul, cât și obiectul.
Rimele nu deranjează, dar în acest cadru funest mi-ar fi plăcut să se simtă mai multă amărăciune (și mă refer în special la partea dinspre finalul poemului)
,,-Hai, mai ia un polonic din oală,
Să n-ai burta goală!
Și burta, draga de ea,
Un ceas jumate nu mai cârâia.
Într-o zi mi-a spus: Băiete,
Morții n-ar trebui să poarte verighete.
Când o fi să mor,
Să-mi scoți verigheta ușor,
Că mi-i pielea uscată
Și sângerează îndată.
-Lasă, mamă, că ai să trăiești,
Cât zâna din povești!
Glumeam,
Apoi o ștergeam.
Într-o zi am vrut să-i cer un leu,
Dar am auzit-o de-afară strigând: Văleu!
Ca un nătâng
M-am rezemat de poartă și am început să plâng.
Am așteptat ce am așteptat,
Dar n-a mai strigat.
Am intrat și m-am așezat în fața ei
Ca s-o bocesc, după obicei.
Strigam, să se-audă în uliță: Mamă, tare ești pământie,
Parcă erai mai frumoasă vie!
Apoi i-am scos verigheta ușor "
Un episod particular dintr-o viață de om ce pune în lumină în aceeași măsură atât individul, cât și obiectul.
Rimele nu deranjează, dar în acest cadru funest mi-ar fi plăcut să se simtă mai multă amărăciune (și mă refer în special la partea dinspre finalul poemului)
Pe textul:
„Verigheta mamei " de mariniuc viorica
0 suflu
Contextcând zilele se izbesc de noi pe rând, urmându-și cursul firesc, ce rămâne în urma lor? Ce rămâne din noi sau în noi? Nostalgici, încercăm să potrivim trecutul în spațiul prezentului și să dăm zilei de azi măcar puțin din culoarea pe care au avut-o anii trecuți
Fiecare text de-al dumneavoastră spune o povestioară care înglobează un întreg trecut, care (fragil) ajunge crăpat în atingerea vieții și totuși rămâne puternic prin forța cuvintelor și a sentimentului etern.
Fiecare text de-al dumneavoastră spune o povestioară care înglobează un întreg trecut, care (fragil) ajunge crăpat în atingerea vieții și totuși rămâne puternic prin forța cuvintelor și a sentimentului etern.
Pe textul:
„44 de grade" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
ContextCumva aici am reușit să vedem din afară prin ferestrele bătrânilor și brusc suntem aruncați înăuntru, într-o nouă locuință a neputinței din care facem noi parte, după o perioadă lungă în care timpul va reuși să ne zidească și pe noi în pereții cei mai apropiați morții.
Pe textul:
„nu-i înțeleg pe bătrâni " de Marcel Vișa
0 suflu
ContextUn freamăt transpus într-o imagine plăcută, una dintre senzațiile ce explodează înăuntrul nostru sub presiunea a ceea ce este în jurul nostru
Pe textul:
„Haiku" de Ana Drobot
0 suflu
ContextDa. Și eu rezonez cu starea autorului.
Am citit și restul poemelor și am întâlnit (ca și în cel de față) o lume fisurată de un calm copleșitor.
Am citit și restul poemelor și am întâlnit (ca și în cel de față) o lume fisurată de un calm copleșitor.
Pe textul:
„ce bine ar fi" de Aurel Tzucă
0 suflu
ContextO imagine vagă în care zvâcnește momentul. Mi-a plăcut în special sfârșitul. Mai trec.
Pe textul:
„La apus" de Robert-Catalin Barbu
0 suflu
ContextMă bucur că ți-a plăcut. Mulțumesc pentru comentariu și te mai aștept :)
Pe textul:
„lumea astăzi, ca un culcuș cald în care au adormit oamenii de ieri" de Răzvan George Mirică
0 suflu
ContextVersuri plăcute despre fiorul eternității iscat între două persoane ce abia respiră, înghesuite într-un singur trup.
Mai trec.
Mai trec.
Pe textul:
„poem de iubire" de Rodica Lupu
0 suflu
ContextDa, ai surprins binișor sentimentul fricii în contextul sumbru al realului. Câteva modificări, niște imagini mai originale, mai puternice și ești afară din atelier
Pe textul:
„teama" de ovidiu cristian dinica
De îmbunătățit0 suflu
Context