Jurnal
note fugare
1 min lectură·
Mediu
greșesc au ba nu știu dar când citesc
uit de toate și timpul e numai prezent
autoru-i cu mine cuvintul scris
se preface-n imagini
și noi trăim și vorbim...
așa te-am citit și doamne
cât îmi e de bine
în scalda de flori
sub șoptitul alint
uit de plecări
de rana încă deschisă
îmi las chipul trist în oglindă
și plec rotitor în văzduh
ca o baladă de nai
sufletu-i ciocârlie
tu-mi pari câmpie
cu părul lan vălurit și bălai
și-ți cânt
și cerului tot
și-acestui pământ ce mă ține...
clipa și cântul se sfârșesc în trezire
și cad accelerat în real
mă voi sparge
mă va prinde în brațe câmpia
ce mai contează
când am gustat dintr-o fărâmă de rai...
044.775
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “note fugare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/jurnal/14112350/note-fugareComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DȘo câmpie de romantism! cine poate cânta astfel frumusețea sufletului, e un trubadur fericit!
cele bune cu felicitațiuni!
cele bune cu felicitațiuni!
0
RMN-am cum să nu remarc idei faine, puternice... muzicalitate.
...cât de lejer se materializează șoaptele fericirii, cât de ușor se construiesc fragilele senzații...
Te citesc de fiecare dată cu foarte multă plăcere și entuziasm.
...cât de lejer se materializează șoaptele fericirii, cât de ușor se construiesc fragilele senzații...
Te citesc de fiecare dată cu foarte multă plăcere și entuziasm.
0
IPcuvintele domnului. zi de zi, ceas de ceas, vers cu vers,
cu noi tot scrie și scrie poemul lui fluviu,
tragicomic al vieții umane.
ca orice poem care se respectă trebuie să aibă
mierea,sarea și piperu lui, adică mewtafora.
tu ce zici, nu-i așa că poeții sunt metafore ale lui dumnezeu
și că după chip și asemănare trebuie să fie și ei în actul creației?
am comis-o, instinctiv și nu-mi pare rău,
de vină nu-s eu și de vorbele tale mă bucur...
Dorina,ca mereu, o mare și îngăduitoare doamnă... sărut mâna.
despre ce fericire,despre care trubadur este vorba că eu nu știu...
aparenta doză de ironie din "felicitațiuni" o iau ca o întindere
de vorbă a celui care ar vrea să mai spună ceva și mă bucur...
Răzvan, las-o mai moale cu entuziasmul pentru că sunt capabil
de lamentabile banalități. e de ajuns să vezi cât am stat
la atelier și pagină de autor și-mi dai dreptate.
cum să nu, sunt măgulit de vorbele tale și tocmai de aceea
te-ndemn la realism...
cerându-vă iertare de răspunsul târziu,
bandaje pe suflet vă pun, Ioan.
cu noi tot scrie și scrie poemul lui fluviu,
tragicomic al vieții umane.
ca orice poem care se respectă trebuie să aibă
mierea,sarea și piperu lui, adică mewtafora.
tu ce zici, nu-i așa că poeții sunt metafore ale lui dumnezeu
și că după chip și asemănare trebuie să fie și ei în actul creației?
am comis-o, instinctiv și nu-mi pare rău,
de vină nu-s eu și de vorbele tale mă bucur...
Dorina,ca mereu, o mare și îngăduitoare doamnă... sărut mâna.
despre ce fericire,despre care trubadur este vorba că eu nu știu...
aparenta doză de ironie din "felicitațiuni" o iau ca o întindere
de vorbă a celui care ar vrea să mai spună ceva și mă bucur...
Răzvan, las-o mai moale cu entuziasmul pentru că sunt capabil
de lamentabile banalități. e de ajuns să vezi cât am stat
la atelier și pagină de autor și-mi dai dreptate.
cum să nu, sunt măgulit de vorbele tale și tocmai de aceea
te-ndemn la realism...
cerându-vă iertare de răspunsul târziu,
bandaje pe suflet vă pun, Ioan.
0
cavalcada de metafore în for următor,
rime abia sesizabile aduc un plus
într-un puls de mare lirism...
Felicitări!