Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

note fugare

1 min lectură·
Mediu
greșesc au ba nu știu dar când citesc uit de toate și timpul e numai prezent autoru-i cu mine cuvintul scris se preface-n imagini și noi trăim și vorbim... așa te-am citit și doamne cât îmi e de bine în scalda de flori sub șoptitul alint uit de plecări de rana încă deschisă îmi las chipul trist în oglindă și plec rotitor în văzduh ca o baladă de nai sufletu-i ciocârlie tu-mi pari câmpie cu părul lan vălurit și bălai și-ți cânt și cerului tot și-acestui pământ ce mă ține... clipa și cântul se sfârșesc în trezire și cad accelerat în real mă voi sparge mă va prinde în brațe câmpia ce mai contează când am gustat dintr-o fărâmă de rai...
044.743
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
121
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan Postolache-Doljești. “note fugare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/jurnal/14112350/note-fugare

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea
debutul poemului nu anunță
cavalcada de metafore în for următor,
rime abia sesizabile aduc un plus
într-un puls de mare lirism...

Felicitări!
0
@dorina-sisuDorina Șișu
o câmpie de romantism! cine poate cânta astfel frumusețea sufletului, e un trubadur fericit!
cele bune cu felicitațiuni!
0
N-am cum să nu remarc idei faine, puternice... muzicalitate.
...cât de lejer se materializează șoaptele fericirii, cât de ușor se construiesc fragilele senzații...
Te citesc de fiecare dată cu foarte multă plăcere și entuziasm.
0
cuvintele domnului. zi de zi, ceas de ceas, vers cu vers,
cu noi tot scrie și scrie poemul lui fluviu,
tragicomic al vieții umane.
ca orice poem care se respectă trebuie să aibă
mierea,sarea și piperu lui, adică mewtafora.
tu ce zici, nu-i așa că poeții sunt metafore ale lui dumnezeu
și că după chip și asemănare trebuie să fie și ei în actul creației?
am comis-o, instinctiv și nu-mi pare rău,
de vină nu-s eu și de vorbele tale mă bucur...

Dorina,ca mereu, o mare și îngăduitoare doamnă... sărut mâna.
despre ce fericire,despre care trubadur este vorba că eu nu știu...
aparenta doză de ironie din "felicitațiuni" o iau ca o întindere
de vorbă a celui care ar vrea să mai spună ceva și mă bucur...

Răzvan, las-o mai moale cu entuziasmul pentru că sunt capabil
de lamentabile banalități. e de ajuns să vezi cât am stat
la atelier și pagină de autor și-mi dai dreptate.
cum să nu, sunt măgulit de vorbele tale și tocmai de aceea
te-ndemn la realism...

cerându-vă iertare de răspunsul târziu,
bandaje pe suflet vă pun, Ioan.
0