aproape tot ce e nesigur

când n-o să mai știi ce să spui prinde-mă de mâini și-o să simți cum neliniștile ți se vor prelinge prin pielea degetelor tale în pielea degetelor mele. dar să știi că asta nu mă sperie deloc fiindcă deși greu de definit de către tine sau alții, eu le cunosc bine deja și mă pricep să le transform (tu ești convins că-mi trosnesc degetele și ești convins că le fac astfel să dispară pur și simplu, dar nu) în orice altceva vrei tu, ca să-ți fie plăcut cum îți este când umbli desculț prin iarbă, când zâmbești fără să te tulbure nimic măcar câteva minute destule totuși ca să-mi păstrez o bucată din lumina asta a ta până se risipește din nou, și-o s-o port (iar ce-o să-ți spun acum o să-ți spun în timp ce fumul se ridică fără grabă, în dezordine dintre noi, o să-ți spun cu jumătate de glas și privind într-o parte ca să te întrebi tot restul zilei dacă nu cumva ți s-a părut, fiindcă nu te recunoști în nimic din toate astea): o s-o port la încheietura mâinii sau gleznei prinsă în păr sau ascunsă sub rochie să-mi treacă nopțile mai ușor (și acum tu nu știi dacă nu cumva-i același lucru să-mi atingi trupul sau fumul îți tresare mâna numai un pic apoi ți-o lași moale pe genunchi și rămânem o vreme așa)