Poezie
44 de grade
1 min lectură·
Mediu
îmi face cafeaua și-ar trebui să mă bucur
mi-o îndulcește cu caramel și-mi zâmbește
cu rujul proaspăt întins
dar nu mai e cum a fost
exuberantă frumoasă și caldă
îmi pare băbită și rece...
eu chiar am iubit-o
indiferent iau ceașca și plec
la tv să mai aflu ce și cum și de ce
se mai întâmplă în lume
o aud fredonând o romanță
ceva mă face să fiu atent la cuvine
ascult
"mai prinde-mă pe după umeri
întoarce-mă și mă sărută
să cred că încă suntem tineri
că-n ochii tăi nu sunt urâtă..."
un rest de iubire de milă nu știu
mă-ndeamnă și vin tiptil la spatele ei
o-ntorc și ochi în ochi ne privim
în ai ei licărește-o speranță
ne strângem în brațe și ea îmi șoptește
"va fi caniculă de-o să fiarbă pămânul..."
râmânem în casă viața mea
îi spun tot șoptit
să nu... doamne ferește...
023.660
0
Fiecare text de-al dumneavoastră spune o povestioară care înglobează un întreg trecut, care (fragil) ajunge crăpat în atingerea vieții și totuși rămâne puternic prin forța cuvintelor și a sentimentului etern.