Poezie
44 de grade
1 min lectură·
Mediu
îmi face cafeaua și-ar trebui să mă bucur
mi-o îndulcește cu caramel și-mi zâmbește
cu rujul proaspăt întins
dar nu mai e cum a fost
exuberantă frumoasă și caldă
îmi pare băbită și rece...
eu chiar am iubit-o
indiferent iau ceașca și plec
la tv să mai aflu ce și cum și de ce
se mai întâmplă în lume
o aud fredonând o romanță
ceva mă face să fiu atent la cuvine
ascult
"mai prinde-mă pe după umeri
întoarce-mă și mă sărută
să cred că încă suntem tineri
că-n ochii tăi nu sunt urâtă..."
un rest de iubire de milă nu știu
mă-ndeamnă și vin tiptil la spatele ei
o-ntorc și ochi în ochi ne privim
în ai ei licărește-o speranță
ne strângem în brațe și ea îmi șoptește
"va fi caniculă de-o să fiarbă pămânul..."
râmânem în casă viața mea
îi spun tot șoptit
să nu... doamne ferește...
023.685
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 149
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “44 de grade.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14109694/44-de-gradeComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IPsuntem niște carnețele de notițe în care viața
când cu drag când cu silă când cu ură
scrie caligrafic sau mâzgâlește sau apăsând până
la ruperea vârfului de creion
(creion totdeauna chimic
să nu se steargă să nu se uite) poveștile ei.
aici ne lăsăm răsfoiți de vântul privirilor ocazionale...
mulțumesc de privire și de cuvintele de suflet. Ioan.
când cu drag când cu silă când cu ură
scrie caligrafic sau mâzgâlește sau apăsând până
la ruperea vârfului de creion
(creion totdeauna chimic
să nu se steargă să nu se uite) poveștile ei.
aici ne lăsăm răsfoiți de vântul privirilor ocazionale...
mulțumesc de privire și de cuvintele de suflet. Ioan.
0
Fiecare text de-al dumneavoastră spune o povestioară care înglobează un întreg trecut, care (fragil) ajunge crăpat în atingerea vieții și totuși rămâne puternic prin forța cuvintelor și a sentimentului etern.