Razvan Dragoi

Sunt în vizită la familia Ionescu. Domnul Ionescu mă privește hâtru. Încă mai mișca, deoarece nu îl lovisem fix în tâmplă, cum vroiam. Avusese prezența de spirit să se ferească atunci când toporul a

Tu: ne lipseste absolutul persoanei noastre. Eu: suntem absolutul, persoanele noastre uneori lipsesc.

Ave, morituri de fame integratur sperandus in vanus, optimus fugitori patriae și grandes căpșunaros de Hispania et ciorditores mașinorum de Alemania! Să facem cunoștință! Sunt generalul roman

Nimeni nu ar fi putut să ghicească focul care mocnea în el. Doar uneori, ochii lui stinși aruncau o lumină stranie, mai curând ca o strălucire de fulger pe un cer opac. Nu se putea intui că fusese

Mi-e teamă că devin, încet-încet, absurd. Foamea de imposibil mi-a măcinat unul după altul simțurile și a ajuns până la a-mi polua chiar și instinctul de conservare. Sunt un fost prudent. Jinduiesc

Poeții și scriitorii cei hărăziti a fi lumini ale sufletului au cântat veacuri la rând despre iubire, fie ea una solară, mântuitoare, fie tristă și înrobtoare. Mai mult decât atât, a vorbit Iisus

Nu există timp.E o simplă convenție, menită să satisfacă micul capriciu al oamenilor de a măsura.E o palidă încercare de a explica logic ceva ce nu poate fi cuprins. Și, dacă ajungem să înțelegem că

Sunt un păcătos obișnuit, cu nimic mai nobil ori mai ticălos decât miliarde de alți păcătoși. Uneori, sunt mânat către rai chiar și de biciul Satanei, alteori nimic nu mă clintește din propria mea

Levente și Terezia stau pe prispă. În fundal se aud greierii. - Terezia, somniferul dorințelor mele, mai toarnă-mi, te rog, un șpriț. Terezia toarnă. Cei doi dau noroc. - Ce frumos cântă greierii!

Filmul e în alb-negru. Dă mai multă credibilitate. Pe naiba, e mai ieftin și n-aveau decât de-ăsta! Levente intră în casă, unde o surprinde pe Terezia cu un negru de fum. - Ce caută negrul ăsta

Servus domnișori și domnișoare, căpriori și căprioare! Să monologam împreună. Despre primavară. E vremea când păsărelele ciripesc, copacii înfloresc, tinerii se iubesc, mințile ni se sucesc și

Ce faci atunci când simți că nu mai poți scrie? Când perdeaua de fum în spatele căreia se ascundeau șovăitoarele tale vise se risipește și te regăsești față-n-față cu o fantomă care avea cândva

Victor Ion Popa, în memorabila sa piesă “Take, Ianke si Cadir” vorbea la un moment dat despre așa-numiții “ochelari de vacă”. Povestea acestor neobișnuite accesorii provine din Elveția, țara laptelui

Era extrem de frumoasă sau, cel puțin, așa o văd în amintirile mele despre ea. Avea cu siguranță ochi superbi și știu asta fiindcă nu era numai părerea mea. Ochii ei ascundeau, în spatele unei

Telenovela. Esența iubirii pătimașe din ziua de azi. Ce s-ar fi potrivit cu marea sărbătoare (Valentine\'s Day) mai mult decat o telenovelă?! Provizoriu, scenariul acesta se va numi: “Telenovela lu’

Isi privi mainile insangerate. Uniforma lui neagra, era o carpa. Bombele continuau sa cada fara nici un rost. Se terminase. Nepasatoare, dintr-un copac ramas cumva in picioare, il privea o pasare.

Iarna. Ger de auzi pana si teama pietrelor ca ar putea sa crape, nebagate in seama. Vantul suiera amenintator, razbunare a tuturor generalilor care au pierdut vreodata o batalie…Ninsoare de cosmar,

Eu cred, fara nici un fel de gluma, in existenta lui Mos-Craciun. Cred, pentru ca am avut ocazia rara sa-l cunosc personal, in carne si oase. Asteptati o gluma probabil, dar va asigur ca e serios si

E greu, dupa ce vezi un milion de oameni pe stadionul Wembley cantand la unison “I want to break free”, “We’ll rock you”, sau “Smoke on the water”, sa intelegi cu adevarat muzica moderna, deci va rog

Nostalgia dupa totalitarismele de orice fel este larva unei atrocitati.E ca si cum ai dori sa te intalnesti cu un glont sau sa primesti un pumn in gura. --------------------------------------------

Ma numesc Radu, alintat Raducu sau pe scurt Ducu. Am 4 ani si multe, foarte multe de spus. Inceputurile aventurilor In primul rand, inca de cand eram foarte mic si ma deplasau cu caruciorul de