Iubita mamă, iubitul tată preaiubiții mei părinți,
Vă iubesc foarte mult și pentru sunteți niște sfinți,
Acești oameni mi-a dat viață și m-a-dus pe acest pământ,
Și cu cât greu m-ați crescut ca eu
O! scumpă mamă, o, rămâi și nu pleca din astă vreme,
Iar timpul te-a adormit pe vecie mult preadevreme,
Soarele-ți este unchi, iar codrul ca și un frate,
Și cu ajutorul vântului doresc profund a
Afară-i atât de rece și ninsoarea de nea,
Stă.
Șuietul vântului scoate sunete aiurea,
Urât.
Fulgi de nea încep deodată a cade,
Brusc.
Sunt mari și frumoși pentru grade,
Reci.
Mă așez
„ Foaie dulce, foaie acră,
De iubirea noastră sacră,
Nici un liberal nu ne desparte,
Iubirea noastră e aparte,
Scrisă într-o carte eternă,
Cu litere de lucernă „
Toamna ce a venit, iar vara
Afară-i toamnă și este frig,
Și frunzele multicolore cad din pomi,
Parcă sunt niște fulgi de nea.
Lângă un pom înalt zăresc pe cineva,
Era o femeie măruntă de starură,
Avea părul cărunt și
Î. Stimabile domn Mihai Eminescu, ați devenit un mare om de seamă, un mare geniu al limbii și literaturii române și ați scris niște bijuterii de poeme.
Ce înseamnă pentru d-voastră a fi poet?
R.
Anii copilăriei am făgăduit în ea,
Și de frigul iernii ne adăpostea,
E frumoasă ca a mea mamă,
La fel mă ocrotește cu mare seamă.
Timpul a trecut și a îmbătrînit,
Odată cu ai mei părinți,
Acest
O! dulce țară, o, tristă Românie,
Þara mea frumoasă, țara mea de armonie,
Ideile socialiste revin după ani și ani de zile,
Și nu ne prea încântă că se întorc amintirile,
Soarta noastră este ca un
Numai pot să dorm noaptea,
Stau numai lângă telefon,
Sperând că mă vei suna.
Amintindu-mi când dormeam împreună,
În patul nostru, în cuibușorul nostru de nebunii.
Mă uit mereu pe
Turma dorințelor te încolțește ca într-o luptă,
De gânduri adânci și vise lungi cu treaptă,
Spre adâncimea de-o viață cu stropi de sănătate,
Și lucrată cu iubire pură cu multă
Mândră-i floarea românească,
De hora țărănească,
Până la ceea ardelenească,
Cu puțină lăutărească.
Foaie verde, foaie mândră,
La noi în sat se cântă,
Românesc și hai la horă,
Cu putere și
Toamna dragă a sosit,
Cu ploi și cu mult frig,
Și la noi a poposit,
Care este atît de aprig.
Frunzele copacilor s-au schimbat,
Și încep de-a cade ușor pe jos,
Din verde, ele galbene s-au
Mă simt curat,
Și atît de drept,
Și pur ca un porumbel,
Cu haina divină,
Cusută cu fir de aur,
Și simțirea e fără cuvinte,
Și eternă ca de înger.
Pentru mântuirea mea,
Pentru a mea
A.
Are blană și-i lăiață,
Mereu-i plin de viață,
Patru labe și cu coadă,
Osul ce-i place este dovadă,
Pisica când o vede la apucat,
Un mare lătrat și s-a enervat,
Ca un descreierat.
(
Afară-i toamnă,
Și este noapte,
Vântul bate, bate vîntul,
În acestă noapte,
Care-i atât de friguroasă,
Cineva a intrat pe fereastră,
Chiar la al tău dormitor,
Tu, erai în al tău pat,
Și
Ai plecat și inima-mi este acum singură,
Fără tine și al tău trup atît de pur,
Acum locul tău din pat este gol,
Noaptea-mi este greu că nu ești lîngă mine,
Cînd adorm, adorm profund,
Cu mâna
Poeme de artă,
Ca și-o hartă,
Din țăriile lumii.
Ca și ale tale, a literaturii,
De altă dată,
Și acum ori niciodată.
De pusă-n ramă,
Cele de aramă,
Filozofia ta de lege,
Așternută pe hîrtie
Mă simt într-un portativ,
Care-i pozitiv,
Cu sunete atît de fonetice,
Cu versuri poetice,
Mă simt o notă muzicală,
Dintr-o melodie rară,
La început eram un DO,
După ce bine m-am
Stimabilă poetă ale tale poeme sunt înțelepte,
Soarele îmi este martorul cu mare acuratețe,
Versurile pe care le așterni pe hîrtia de cultură,
Care face parte din a noastră literatură.
Sufletul
E seara de Crăciun,
Cînd s-a născut Iisus,
În Betleemul Iudeii,
Zilele lui Irod regele,
Colindul colindelor !
Magii de la Răsărit,
Au venit în Ierusalim,
Colindul colindelor !
E seara de
*
Sunt la fereastra mare,
Care privesc spre mare,
Razele soarelui de dimineață,
Seamănă ca și-o mică ceață.
Năvălesc în marea sărată,
Și puțin cam supărată,
Acest peisaj dintr-un
Privește ochii cei căprui,
Te face iubit ca pe staruri,
Dar ei te-au fermecat,
Culoare cu certificat,
Implicare profundă,
Într-o relație de legendă,
Și foarte satisfăcută,
Și foarte
Creanța unei nopți de vară cu cerul atît de negru,
Aerul călduros ca focul amorului cu ideal foios,
Dulce iubirii unge inima ca dorul de astru,
Cu mierea de albină din stupul cel cuvios.
Femeie
Am un cățeluș mic și frumușel,
Este maidanez puțin cam flocoșel,
El pe stradă a fost născut,
Dar la mine acasă l-am crescut.
Și cînd îi este foame rău spune:
Ham-ham, ham-ham, ham-ham,
Și dă
RC