I.
Minunata mea țară, România,
Eu m-am născut în ea,
Sunt mândru, că-s român,
Și un copil de român.
Steagul ne-e mândria,
Ne spune originea,
Cine suntem noi,
Pe acest minunat
Mă simt un ciudat,
Mă port ciudat,
Nu sunt pieptănat,
Par nearanjat,
Și par hidos,
Urât de tot.
Vreau,
Vreau doar un mic sărut,
De-al tău, iubita mea
Ale-Ale-Alejandra
Ale-Ale-Alejandra.
Lasă-mi toamnă, pomii verzi,
Sunt frumuși așa cum îi vezi,
Frunza verde îi întinerește,
Frunza galbenă îi îmbătrânește.
Lasă-mi toamnă, iarba verde,
Mie unul-mi place cum se vede,
Peisajul
Plec spre tine,
Cu un buchet mare de trandafiri,
Roșii cum ție îți plac,
Și-o mică surpriză în buzunar,
Afară-i anotimpul iarnă,
Afară-i noapte,
Afară-i frig,
Afară-i ceață,
Fulgi de nea
Afară e noapte,
Stelele sunt pe cer,
E noiembrie,
E frig,
E ceață,
E noaptea albastră,
E ziua noastră,
Cînd ne-am cunoscut,
Ești suparată ? De ce ?
Þi-am făcut ceva ?
Þi-am greșit cu ceva
Þingăncușă, Þingăncușă,
Viața-ți e ca și-o căpușă,
Ori iubită și bătută,
Și mereu ești abătută.
A ta frumusețe îți e ascunsă,
Atât de bine și strânsă,
Fusta pâna-n pământ o ai,
Þingăngușa
Ce e amorul ? E întâlnirea
A două trupuri tainice,
Apropierea lor aduce scânteie
În pieptul etern de fantezie.
Semnul mic brăzdat de ea
Inima lui îi bate cu putere,
Atingerea ei pe trupul
Iubirea, floarea cu petale de diamant,
Floarea care atrage iubirea eternă,
Așezând-o în grădina de smirnă,
Făcând petale mari de jurâmânt.
Mă-ndrăgostesc !
Mă simt ciudat,
Mă simt ca floarea
E bijuteria unei familii,
E simbolul vieții,
E steagul partenității,
Fenomenul societății.
Femeia-i dulce,
Ca mierea de albină,
Frumoasă,
Ca bijuteria dintr-o vitrină,
Corpul,
Ca de un
Stau și cetesc cartea unui mare epigon de mare seamă,
Zilele, anii au trecut cerneala din stiloul creației cu aramă,
Cufundarea mea în imaginația din visul nopții cu stele,
De rime cu ritm și
Sunt într-o curte,
Cu topogane,
Leagăne,
Balansoare,
Stând pe-o bancă,
Ea e tare udă,
De ce oare !?
De la roua depusă,
Chiar azi dimineață,
Și privind în jurul meu,
Zăresc copaci
Mi-a spus un vechi amic de-al nostru,
Că dormi cu a mea fotografie sub pernă,
O săruți cu mare foc,
De parcă-aș fi lîngă tine,
Ori m-ai fi sărutat pe mine.
Te-am văzut, dar păreai timidă,
Am
Te joci cu mine, nu-ți e rușine ?
Sunt o jucărie în mâinile tale,
Așa crezi că-ți voi aparține ?
Astea sunt niște mici istericale.
Nu-ți sunt un obiect, ci iubit,
Iar tu te-ai jucat cu
Ce e iubirea ? E arta sufletului
Cînd iubești și ai liniște sufletească,
Și cînd te simți deasupra pămîntului,
Ca pasarea românească.
Semn mic ea va da, atunci
Bărbatul începe și prinde
De cîte ori, iubită angelică cu părul de aur,
Te privesc dulce cu formele tale de augur,
Soarele-mi martorul cît de mult te iubesc,
Femeie iubită, valoarea ce mă face să zîmbesc,
Iubirea ce ți-o
Prin vremi multe,
Prin dealuri mute,
Și căldura iute,
Stă să te ajute,
Ore sau minute,
Zăresc lăbuțe,
Cu forme drăguțe,
Pe pământul de cucute,
Care par pierdute.
Vântul ce bate,
Parcă se
Și aștern cuvinte multe cu lacrimi pe acest bilet,
Doamne, te rugăm ai grijă de-al geniului suflet,
Al marelui nostru poet național contemporan,
Și mândră i-a fost inima că, a fost mare român,
De
Iubite, iubite ne sunt femeile,
Și de străini foarte apreciate,
Că-s frumoase și sensibile,
Scrise în legile de calitate.
Femeia este o carte deschisă,
Ce trebuie citită cu plăcere,
Care este
O! Preiubit poet, de ce ai plecat așa devreme ?
Vino înapoi și mai încântă-ne cu ale tale poeme,
Scrise cu suflet și cu dor – iubit geniu – contemporan,
Acum le reciți îngerilor poeziile tale ca
Sunt în a mea cameră liniștită,
Privesc fotografiile cu noi doi,
Parcă te simt lângă mine,
Când te văd în aceste fotografii,
Care-mi provoacă durere în suflet,
Și în inima ce-a bătut pentru
… actuala situație bazată pe crima economiei și pierdere,
pe distrugerea românilor din țară și străinătate.
Fructul cu venin se află în al vostru buzunar,
Pentru l-ați da unui om care nu are
„ Străinătatea, străinătatea,
Poate-ți provoca moartea,
Bucurie de-avea banii,
Cât într-o mie de anii „
Am plecat departe, departe de-a mea țară,
Viața era grea și multe datorii de
Fac năzbâtii și tot felul de lucruri ciudate,
În care nu am crezut că am să le fac vreodată,
Sunt tânăr și merit de-a încerca ceva nou,
Și să-mi placă și distracția să fie prima
Ceea din
Cerul albastru ca și ochii partenerei mele,
Și norii puri sunt ca al ei păr frumos,
Munții seamănă cu ai ei sâni divini,
Desenați chiar de Dumnezeu
Omul divinității.
Iubirea noastră este
RC