Iubirea,
Amorul etern la -
Popor pentru popor,
Națiune pentru națiune,
Pentru lumea, toată lumea,
Nu contează rasa,
Nu contează culoarea,
Nu contează sexul,
Contează doar iubirea,
Iubirea
Stai pe prispă și privești spre cerul albastru,
Un nor care pare că este chipul lui Eminescu,
Și cetești o poezie sfîntă eminesciană de cupru.
Vîntul lin și cu aer cald îți trece prin al tău păr
Toamna dragă a sosit,
Cu ploi și cu mult frig,
Și la noi a poposit,
Care este atît de aprig.
Frunzele copacilor s-au schimbat,
Și încep de-a cade ușor pe jos,
Din verde, ele galbene s-au
I.
Minunata mea țară, România,
Eu m-am născut în ea,
Sunt mândru, că-s român,
Și un copil de român.
Steagul ne-e mândria,
Ne spune originea,
Cine suntem noi,
Pe acest minunat
Prima iubire nu se va uita niciodată,
E mereu în inima și sufletul meu,
Imediat după ce ea se așterne,
Și ai învățat de-a săruta...o fată.
Prima dată când ai făcut dragoste,
După aceea ți-a
Þara-i dulce românească,
Unde noi ne-am și născut,
Pe pământul din câmpie, unde noi am apărut,
Asta-i tradiția strămoșească !
Românie te salut !
Þara-i scumpă românească,
Ca și mândrul nostru
Þingăncușă, Þingăncușă,
Viața-ți e ca și-o căpușă,
Ori iubită și bătută,
Și mereu ești abătută.
A ta frumusețe îți e ascunsă,
Atât de bine și strânsă,
Fusta pâna-n pământ o ai,
Þingăngușa
( un mic imn schițat )
Natura nobilă ea ne arată,
Că ești vestit prin cruzime,
Inamicii îi tragi în țeapă,
Din a ta poruncă sfîntă,
Oameni au murit îndată,
Arși au fost acei sărmani,
Cu
Mă simt curat,
Și atît de drept,
Și pur ca un porumbel,
Cu haina divină,
Cusută cu fir de aur,
Și simțirea e fără cuvinte,
Și eternă ca de înger.
Pentru mântuirea mea,
Pentru a mea
Pământul se crapă atât de rău,
E îngrozitor acest lucru !
Moartea a venit peste omenire,
Oare de ce ? E sfârșitul lumii !
Totul sare în aer în jurul meu,
E frică, teamă și durerea de
Să țin încă o dată,
Capul tău la piept,
Inima să mi-o auzi,
Cum bate lin și drept.
Mintea zboară sfiicios,
Și pleoapa și-o închide,
Ușor ca aerul de codru,
Auzind un cântec vechi.
De
Numai pot să dorm noaptea,
Stau numai lângă telefon,
Sperând că mă vei suna.
Amintindu-mi când dormeam împreună,
În patul nostru, în cuibușorul nostru de nebunii.
Mă uit mereu pe
E bijuteria unei familii,
E simbolul vieții,
E steagul partenității,
Fenomenul societății.
Femeia-i dulce,
Ca mierea de albină,
Frumoasă,
Ca bijuteria dintr-o vitrină,
Corpul,
Ca de un
Sunt român în a mea scumpă dulce țară,
Ce din a mea naștere nu-o să dispară,
Sunt ca teiul ce-i tradiție și vindecare,
Iubirea pentru România-i foarte mare.
Să fim mândrii de-a noastră justă
Ai plecat și inima-mi este acum singură,
Fără tine și al tău trup atît de pur,
Acum locul tău din pat este gol,
Noaptea-mi este greu că nu ești lîngă mine,
Cînd adorm, adorm profund,
Cu mâna
De-aș putea să-ți văd privirea,
Dacă prin ea se reflectă iubirea,
Ce ți-o port eu ție, dulce femeie,
De-aș avea la al tău suflet cheie.
Să văd cât de mult ții tu la mine,
Că sufletul meu
Ce e amorul ? E întâlnirea
A două trupuri tainice,
Apropierea lor aduce scânteie
În pieptul etern de fantezie.
Semnul mic brăzdat de ea
Inima lui îi bate cu putere,
Atingerea ei pe trupul
“Ce te legeni, codrule ?”
Și-n dreapta și-n stânga, nebule,
Sunt bătrân și-mi vremea trece,
Printre crengi de codru plece,
Și coaja ușor mi-se decojește,
Între nori uitați de timp tânjește,
Apa
Numai poetul e creator de cuvinte,
E partea mare din ale sale dorințe,
Cuvinte albe cusute cu amintire,
În versuri eterne de mare iubire.
Poetul e domnitorul cuvintelor noastre,
Luptându-se cu
Departe sunt de tine de-al tău trup frumos,
Te vreau lângă mine să-ți aud acel glas melodios,
Petrec în gând și vis viața alături de tine,
Imaginându-mi profund ca și tu ai fi lângă
Iubesc femeia,
Că-i blondă ori brunetă,
Cu părul lung ori scurt,
Cu corp sculptată ori rotundă,
Doar că o doresc.
Și-o respect că este divină,
Și gospodină.
Mă hrănește, ca mama,
Mă iubește,
Þine-mă,
În răul Iordan să mă botezi,
Și eu voi spune în lacrimi,
Că m-ai binecuvântat,
Și de păcate am scăpat,
Pe toți dușmanii mei i-am iertat,
Că tu m-ai-nvățat,
Ești fratele meu,
Ești
Sunt în a mea cameră liniștită,
Privesc fotografiile cu noi doi,
Parcă te simt lângă mine,
Când te văd în aceste fotografii,
Care-mi provoacă durere în suflet,
Și în inima ce-a bătut pentru
Femeie dulce-mi ești, oh, draga mea jună,
Mor de frica timpului ce-ți atinge inima bună,
O chip de floare albastră din grădina divină,
Cu ochii tai de chihlimbar – ce mă anină -.
De caut în
RC