“Ce te legeni, codrule ?”

“Ce te legeni, codrule ?”

Și-n dreapta și-n stânga, nebule,

Sunt bătrân și-mi vremea trece,

Printre crengi de codru plece,

Și coaja ușor mi-se decojește,

Între nori uitați de timp tânjește,

Apa multă, mă stropește-ntruna,

Iarna mor de frig și destruna,

Crengile mi s-au lăsat ușor,

Spre pământul multicolor,

Poate trece vremea mea,

Și doar vântul le usucă aievea,

Ziua crește și noaptea scade,

Aerul din atmosfera cu grade,

Frunzele-mi cad într-una, Bade,

Iarna-i aici, vara-i departe,

Pe cer albastru de abilitate,

De soldați tineri de nea,

Propriul lor glonte ghiunea,

Prin nameți, crengile mi-au înghețat,

Noaptea vine, gerul crește apretat,

Noapte rece și albastră,

E ninsoarea ceea maiastră.

( Aceasta poezia, am incercat sa o fac dupa ceea poetului national M. Eminescu. Sper ca mi-a iesit multora le-a placut si altii m-au criticat si mi-au spus ca il plagiez )