Razvan Claudiescu

Iubito, hai la culcare. De ce ? Cum de ce ? Ce să fac la culcare ? Ce poți să faci la culcare ? Nu știu ! Să mîngîi picioarele vecinului ? Ioane ? Ce dorești ? Cine ? Vecinul, nu vezi ce

Nu mai are țara flotă, Și trăim ca-ntr-o grotă, Nici nu mai muncim cu patos, Dar îl avem pe Dan Capatos, N-avem sediu de partid, Dar Capatos e un zid, Când trece pe bicicletă, Ca-un scut

Îmi amintesc sărutul tău dulce de aseară, Parcă era artă cu miros de primăvară, Sufletul meu pentru tine are o fereastră, Ca inimile să se vadă la-ntâlnirea noastră, Și să fim mereu împreună până

Foaie verde de război, Sângele din cimpoi, Arma, steagul românesc, România te iubesc ! Un cântec istoric din anii grei de luptă, Cu sânge și grea durere, Cu lacrimi de iubire, Un cântec

Cerul construit prin cuvintele tale, La versurile tale se află steaguri albe, Care sunt și vor fi monumentale, Și îngerii își lasă scris purele vorbe. Păunescu a plecat dintre noi - cel

Pământul se crapă atât de rău, E îngrozitor acest lucru ! Moartea a venit peste omenire, Oare de ce ? E sfârșitul lumii ! Totul sare în aer în jurul meu, E frică, teamă și durerea de

Stau trist cu ochii înlăcrimați, Și privirea spre poza noastră, Când noi eram îndrăgostiți, Și-ți dedic o floare-albastră, Inima-mi bate cu mare bucurie, Când îmi amintesc de noi doi, Acum

Pe urmele lui Eminescu, E glasul poemelor sale, Ce din ele ne-am ales cu Cu operele lui literare, Ce viața ne-a cuprins-o De puritate și de amor, Ce pe Veronica ai iubit-o, Dar de tine ne este

Faimoșii nori deasupra mării, O privește ca-i leacul vieții, Păsările zboară că-s călătoare, Deasupra între cer și mare, Oare eu de ce nu pot să zbor Să le fiu în zbor, prietenul lor ? Și m-aș

Eminescu și mentorul vieții mele, Poetul literaturii, Al poeziei ce mângâie sufletele noastre, Oamenii ai acestei planete, Mai ales românii din a lui țară, Al poeziei din a frumoasei

Iubiți oameni, sigur există un colț în inima voastră, Poate și-n sufletul vostru, de oameni ai pământului, Și acel loc e curat și strălucitor ca și frumosul soare, Și atunci când vei încerca și-ți

Foaie verde de București, Foaie verde de București, Măi, române să trăiești, Și România s-o iubești, Și cu artă s-o îmbrățisezi, Ca și capra cu trei iezi. Român, românule, Român,

E ora potrivită pentru noaptea de thriller, Ticăitul ceasului din cimitir se aude urât, Afară-i noaptea plină de fantezii thriller, Cerul începe să devină de culoarea neagră, Ceața deasă și

Primăvara a venit și bate la ușa iernii, Să plece că-i rândul ei, că ăsta-i cursul vremii, O întâmpinăm cu buchete de ghiocei, Și mărțișoare pentru frumoasele femei. Zambila are un zâmbet de –

Iubită dulce, o, rază de iubire, Privindu-i al său chip de lumină, Prin raza de lună jună văzând iubire, Sânul tău rotund ca ochiul cel ceresc, Îți privesc trupul si simt că înebunesc, Dar

Să nu iubești fără să speri, Că inima-ți va plânge, Ca să n-ai parte de dureri, Ce sufletul se strânge. Un adăpost de cuvinte dulci, Le am în a mea amintire, Cum sufletul ai știut să-l

O altă parte din mine, Este acest pâmânt de oameni, Acest glob pământesc, Ce eu îl iubesc și-l îndrăgesc, Este o altă parte din mine, Din inima mea, Din sufletul meu, Este sângele și

Fiecare om din această lume, plină de răutate, Pe a sa frunte, de om muritor, El are de când a venit pe astă lume, Un crucifix divin, Crucifix divin pe-a sa frunte. Dumnezeu pe toți să ne

Vreau mai mult de la viață, Mai mult decât aceasta, Ce facem noi oameni - Într-o planetă plină de răutate ? Oamenii vor de la viață, Iubire, bucurie și-o viață bună, Decât să vezi crime

Sărut țară a ta limbă, Că-i vorbită prin credință, Patria-i eternă prin superba mumă, Limba română ni-i de mare samă, De la prut până-n vecie, Tot român știe a scrie, Despre vechea nostră

Este aproape miezul nopții, Și simți că ceva diabolic, Un spirit malefic, sinistru, Cum te privește din întuneric, Întunericul nopții ? Întunericul vieții ? Sau întunericul iadului ? Venind

Þine-mă, În răul Iordan să mă botezi, Și eu voi spune în lacrimi, Că m-ai binecuvântat, Și de păcate am scăpat, Pe toți dușmanii mei i-am iertat, Că tu m-ai-nvățat, Ești fratele meu, Ești

Vreau să fac o schimbare-n viață, Știu că la a ta iubire numai am nici o speranță, În a ta inimă candidă nu mai sunt eu, Este chiar prietenul meu, fratele meu. Mă voi simți ce cred că-i

Mă pun-n genunchi și mă rog la cer, Ca Domnul Iisus să aibă grijă de lume, De copii și femeile însărcinate, Care ne este rodul pământului nostru, Bătrânii ne este glasul, istoria noastră, Iar