Sunt român în a mea scumpă dulce țară,
Ce din a mea naștere nu-o să dispară,
Sunt ca teiul ce-i tradiție și vindecare,
Iubirea pentru România-i foarte mare.
Să fim mândrii de-a noastră justă
Dă-mi gurița s-o sărut,
Te-am plăcut, de când te-am văzut,
Glasul lin și atât de pur m-a cucerit,
Din prima clipă, eu pe tine te-am dorit.
Vreau ca al tale buze dulci,
Regulile vieții, te face
Þara-i dulce românească,
Unde noi ne-am și născut,
Pe pământul din câmpie, unde noi am apărut,
Asta-i tradiția strămoșească !
Românie te salut !
Þara-i scumpă românească,
Ca și mândrul nostru
Sunt-n clădirea veche,
Gașca mea-i prima venită,
Gașca ta-i a doua venită,
Vreau să scap de fiecare,
Unul câte unul,
Să cadă pe podeaua de piatră,
Să-i aprind o veche lumânare,
Galbenă, de
Nu mai stați în adormire, nu mai stați pentru jertifire,
N-auziți, scumpi dragi români, ridicați-vă chiar acum,
Din somnul făr’ de moarte a ceasului vieții deșteptare,
Glasul vostru-i putere,
Ca
De-aș putea să-ți văd privirea,
Dacă prin ea se reflectă iubirea,
Ce ți-o port eu ție, dulce femeie,
De-aș avea la al tău suflet cheie.
Să văd cât de mult ții tu la mine,
Că sufletul meu
Iubirea,
Amorul etern la -
Popor pentru popor,
Națiune pentru națiune,
Pentru lumea, toată lumea,
Nu contează rasa,
Nu contează culoarea,
Nu contează sexul,
Contează doar iubirea,
Iubirea
A fost odată un cântăreț,
Voinic și zâmbăreț,
Ce glasu-i tare simțitor,
În cântec-i povestitor.
El îi cântă unui rege,
Cu versuri făr’ de lege,
Într-un castel ce-i măreț,
Unde-i acest
Iar prin cerul albastru brăzdat de stele,
Te-ai cufundat în nori și cerurile mele,
Mirosul tău m-a fermecat îndată,
Sunt polenul tău de floare rafinată.
Grămădești cu miros de floare
Femeie dulce-mi ești, oh, draga mea jună,
Mor de frica timpului ce-ți atinge inima bună,
O chip de floare albastră din grădina divină,
Cu ochii tai de chihlimbar – ce mă anină -.
De caut în
Ochii-ți lucesc ca stelele,
Chipul e dulce ca laptele,
Buza-ți e dulce ca mierea,
E semn că, asta-mi e iubirea.
Mâna fină mi-o pui pe piept,
Amorul tău e tot ce eu aștept,
În brațe să te
Citesc o carte veche,
Ce-i plină de poezii,
Ce-i fără de păreche,
Din ale noastre vieți.
Literele de se odihnesc,
Pe fila de carte veche,
Cu versuri ce iubesc,
Ca să-mi fac
Să țin încă o dată,
Capul tău la piept,
Inima să mi-o auzi,
Cum bate lin și drept.
Mintea zboară sfiicios,
Și pleoapa și-o închide,
Ușor ca aerul de codru,
Auzind un cântec vechi.
De
E sară și vântul îmi atinge geamul de speranță,
Aerul îi rece ca un cap de liberal,
Dar amorul pentru tine îmi curge pe aurantă,
Dar corpul-mi pare cam pal,
Ca stânca
Vă anunț popor în cuvinte mari,
Soarele e mic ca a ei ochi ce-s rari,
Ochii îi sunt albaștrii ca marea,
Și apăru la t.v. și-o mira întrebarea,
Dacă iubitul o mai vrea ?
Părul creț și bălai ca
„Foaie verde pași de dans,
În viața ce ne-a rămas,
Cu necazuri și cu bucurii,
Asta-i legea vieții.”
Necazul pățit are două fețe,
una pozitivă,
una negativ,
și margini cusute cu ață
Departe sunt de tine de-al tău trup frumos,
Te vreau lângă mine să-ți aud acel glas melodios,
Petrec în gând și vis viața alături de tine,
Imaginându-mi profund ca și tu ai fi lângă
Din mine a ieșit o altă parte, al doilea trup,
nu-i bărbătesc, e ceva nou.
E creația divinului să fie jumătatea bărbatului.
Ca cei doi să de-a roade altor oameni,
oameni la fel ca și ei,
băieți
În codrul cu-al său freamăt înăbușit,
Cu păsări de cântec cu glasul naturii,
Cu acordurile frunzelor ce-s aluminit,
Ce ne-ncântă muzica a codrului vieții,
Și-a eternității.
Râul fin cu apa și
Datoria oricui îl vede pe elev este să-l cheme
și modul profesorului de predare m-a uimit, dar
cum elevul a rezolvat exercițiile m-a uimit.
Profesorul a băgat de seama că lipsesc elevi sau
mă aflu la munte și vîntul este puternic
mîinile încep puțin cîte puțin să nu le mai simt,
vîntul suflă cu mare putere
picioarele parcă mă lasă și mă mișcă din loc
făcînd doi pași înapoi
și
Poetul ca și medicul
el te vindecă.
Poetul prin poezie
te vindecă prin poezie,
videcarea sufletului unui om.
Doctorul vindecă omul fizic,
dar nu ca poetul sufletește,
deci amândoi se
Doamne, octrotește-i pe români,
Pe frații din lumea-ntreagă,
De al nostru pământ le este dor,
Și muncesc de răzbesc cu multă forță,
Sănătatea e cusută cu fir de aur ori de argint,
Suntem răzbiți
Te văd !
Tu ești ?
Sper să nu fii tu !
Imaginația să-mi joace feste,
E-adevărat ?
E-adevărat, femeie dragă ?
Cum s-a întâmplat ?
Ce ce ți-am greșit ?
Te-am supărat cu ceva ?
Te-am agresat
RC