Poezie
Povestea cântărețului
2 min lectură·
Mediu
A fost odată un cântăreț,
Voinic și zâmbăreț,
Ce glasu-i tare simțitor,
În cântec-i povestitor.
El îi cântă unui rege,
Cu versuri făr’ de lege,
Într-un castel ce-i măreț,
Unde-i acest simțitor cântăreț.
Și cum regele o fată avea,
Ea de el îi plăcea,
De glasul său de înger,
Că-n voce-i foarte ager.
Ea frumoasă cu păr bălai,
Ochi albaștrii ca din Rai,
Chipul parcă era sculptat,
De parcă era desenat.
El s-a îndrăgostit de ea,
Și crede că ea îi era crucea,
Când o vede inima-i bate,
Cu dor de abilitate.
Ce sara s-așezară pe cetate,
Amorul lor cum se dezbate ?
Doar dacă regele va fi de acord,
Dacă el îi cântă la decacord.
Regele aflară și nu-i plăcură,
Vestea i-a fost prea dură,
Cântărețul a fost bătut,
Cum nu s-a mai văzut.
Fata în fiece sară plânge,
Pe rege nu poate a-l înfrânge,
Că va fi mare vărsare de sânge,
De inima ți-o frânge.
Într-o sară regele visară,
Că-n vis un înger o să-i apară,
Să-i șoptească cu glas domol,
Că amorul lor îi este un idol.
A doua zi pe cântăreț îl eliberară,
După visul cel avusese asară,
Regele acceptul și-l dădu față de ei,
În privința dragostei.
Nunta mare făcură la castel,
Dorind ca ei să-i aducă un nepoțel,
Să-i ducă împărăția mai departe,
Exact ca într-o carte.
Trei zile și trei nopți ținură –
Nunta lor ce-i atât de pură,
Cu bucate ca din povești,
Care pe toate le dorești.
Trăind tinerețe fără bătrânețe,
Cu viață plină de mare finețe.
( 2010, 15 decembrie )
001.270
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Razvan Claudiescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 261
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 51
- Actualizat
Cum sa citezi
Razvan Claudiescu. “Povestea cântărețului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-claudiescu/poezie/13964620/povestea-cantaretuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.