Poezie

Letargia României

2 min lectură·19 decembrie 2010

Mediu

Nu mai stați în adormire, nu mai stați pentru jertifire,

N-auziți, scumpi dragi români, ridicați-vă chiar acum,

Din somnul făr’ de moarte a ceasului vieții deșteptare,

Glasul vostru-i putere,

Ca floarea fără parfum.

Inima tresare și vă bate cu putere românească,

Inima ce bate-n orice trup luptător ce-istoric...

Pe trupul de român și amintirile să nu-i lipsească,

Ca o melodie lăutărească,

Să nu trăim sub ordic.

Uite! Lumea se deșteaptă din adânca blagomanie,

Pășind cu pași înceți de noroc triumfător prisosit,

Waw ! Haideți cu toții, iubiți frați de Românie,

Urmele ne sunt bănie,

Destinul ce-i sosit !

Numai tu, popor român, ești uitat în povestire,

Numai tu, ținut român, ești o carte de poezie,

Numai tu, scump român ești o armă de iubire,

Spunând-n mare grăbire,

Cu timpul și-o mică iluzie.

Ridicați-vă cu bărbăție în fața unui necaz horopsit,

Pe nostru plai românesc, libertatea-i un mândru soare,

Ceresc popor român știm că el nu este bine venit,

Trimițându-l în asfințit,

Sperând că nu mai apare.

Neamurile ațintesc ca-un cârd de albine la floare,

Din Bucovina, din Basarabia, din Transilvania,

O, români cu același sânge, haideți toți într-o unire,

Și aducând armonia,

Cu pași de iubire.

O, iubiți români de sânge, o, iubiți români de frați,

Români plecați departe, veniți-napoi în noastră țară,

Inima ce bate-n piept, așa să fiți – români adevărați,

Să trăiți ca împărați,

Nu mai stați pe afară !

( 2010, 19 decembrie )

001.230

Razvan Claudiescu. “Letargia României.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-claudiescu/poezie/13965047/letargia-romaniei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.