Poezie
Asta-i tot...rău
2 min lectură·
Mediu
Sunt-n clădirea veche,
Gașca mea-i prima venită,
Gașca ta-i a doua venită,
Vreau să scap de fiecare,
Unul câte unul,
Să cadă pe podeaua de piatră,
Să-i aprind o veche lumânare,
Galbenă, de ceară pătată cu sângele –
Vostru ce-i negru, de răutate.
Bătaia începe...,
Ba-i lovit unul de-al meu,
Ba-i lovit unul de-al tău,
Ai fața acoperită,
Vreau să ți-o vad,
Dar nu știu cum aș putea,
Primesc un pumn din partea ta –
Puternic, de mă dărâmă și cad jos,
Mă ridic ușor,
Mai încerci o lovitură și-o prind,
Lovitura ta, este a mea,
Arată-ți fața,
La lumina zilei,
La soarele puternic.
Lângă geam, pardon fereastra –
Fără vreo urmă de geam.
Nu te voi împușca,
Nu te voi înjunghia,
Nu te voi omorâ !
Haide, vino, vino,
Vino fără nici-o teamă.
Tot nu vrei !?
Ia, pariul ce l-am pierdut.
Ce faci ? Nu-l iei ?
Nu !? De ce !?
Vrei să mă omori ?
Vrei să mă împuști ?
Dar unul din gașcă mea,
Îi atrage atenția și –
Mă atinge puțin la umăr.
Pentru că ești, rău, rău, foarte rău,
Vino să-ți arăt ce-neamnă să fii rău,
Vrei să vezi că sunt foarte rău ?
Poate chiar extrem de rău,
Furios de rău, ca diavolul de rău.
Prietene, îți dau un sfat odios de amic,
Retrage-ți depravații și pleacă,
Pentru că va ieși rău,
Va ieși un război, extrem de rău.
Lumea afară s-a strâns,
Parcă-i la meci,
Ce faci ? Arunci cu pietre ?
Luptă ca-un adevărat bărbat,
Scoate pumnii înaintare,
Fii curajos, fii puternic,
La fel cum ești așa de solid,
Sunt mai puternic decât tine ?
Wow ! Wow! Sunt tare !
Ochii tăi spune cine ești,
Cum te comporți,
Ce ești tu cu adevărat,
Þine-mă minte, foarte bine,
Nimeni nu-i mai rău, extrem de rău,
Ca mine, prietene.
Asta-i tot, amice.
Te-ntreb cine-i rău ?
Lumea îmi spune că sunt rău,
Știi foarte bine,
Știi foarte bine,
O știi foarte bine –
Cine-i rău-rău-rău-rău.
Furios de rău.
Asta-i tot.
Te-am prins...Adio !
Adio, răule !
( 2010, 24 decembrie )
001080
0