Poezie
Monosilab de viață
1 min lectură·
Mediu
Afară-i atât de rece și ninsoarea de nea,
Stă.
Șuietul vântului scoate sunete aiurea,
Urât.
Fulgi de nea încep deodată a cade,
Brusc.
Sunt mari și frumoși pentru grade,
Reci.
Mă așez lângă soba de cărămidă,
Foc.
Și pisica lângă sobă părea timidă,
Tare.
Mă așez pe pat de-a închide ochii,
Mei.
Și o văd pe zâna frumoasă a iubirii,
Vis.
Inima-mi bate atât de tare, dorind,
Iasă.
Părul bălai cu ochii albaștrii văzând,
Bine.
Ea pleacă și mă trezesc tot in camera,
Mea.
Stau întins și fata aceea de carieră,
Ei.
Trimis pentru că, trebuie să mor,
Azi.
Ca să scap ma bine mă omor,
Vezi.
( 2010, 27 octombrie )
001.469
0