Poezie

O! scumpă mamă, o, rămâi

1 min lectură·28 octombrie 2010

Mediu

O! scumpă mamă, o, rămâi și nu pleca din astă vreme,

Iar timpul te-a adormit pe vecie mult preadevreme,

Soarele-ți este unchi, iar codrul ca și un frate,

Și cu ajutorul vântului doresc profund a te lua în brațe,

A te îmbrățișa cu căldură de la soarele ce te plânge,

Și dorința codrului în brațele sale lungi a te strânge.

Amintesc în stropi de lacrimi de jale și de durere,

Curgându-mi pe obraz cu tristețe fără de părere,

Cînd îmi spuneai să nu te plâng la al tău căpătâi,

Și ținând în mână lumânarea de îngerii alai,

Ca sufletul să nu-mi plângă în lacrimi de sânge,

Și căldura sufletului ei mi-a dat putere fără a plânge.

Mormântul rece de piatra făcut cu lacrimile de jale,

Și îmi rămîn cu tine, dulce mamă doar amintirile,

Doresc a intra cu tine pe treptele presărate cu flori,

Dar al tău suflet dulce cules de pe cerul cu nori,

În acest mormânt negru în care trebuie să rămâi,

A te lăsa acolo și ați fie frig și nu sunt la al tău căpătâi.

( 2010, 28 octombrie )

013.939

Razvan Claudiescu. “O! scumpă mamă, o, rămâi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-claudiescu/poezie/13958840/o-scumpa-mama-o-ramai

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Un poem frumos, sensibil, creionat fin cu multă acuratețe lirică, dus conștient către un spațiu dureros...

Cu prietenie, Aurora