Poezie
Casa părintească
1 min lectură·
Mediu
Anii copilăriei am făgăduit în ea,
Și de frigul iernii ne adăpostea,
E frumoasă ca a mea mamă,
La fel mă ocrotește cu mare seamă.
Timpul a trecut și a îmbătrînit,
Odată cu ai mei părinți,
Acest loc va deveni o amintire,
Pline de lacrimi și de bucurie.
Vreme bună și bună vreme,
Casa părintească din basme,
Și ea nu se vinde că-i sfântă,
Deoarece pentru mine-i perfectă.
Vremea rea și reaua vreme,
Pentru casa de poveste,
Cu glasul timpului de vechime,
Cu amintirile din a mea copilărie.
Casa părintească este un memorial,
Din a mea copilărie expusă pe material,
Pusă pe pereții de amintire,
Cu fotografii din a mea copilărie.
( 2010, 23 octombrie )
004098
0