--------- --------
Verificat@rares-gireada
---------
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✓ Verificat
Cronologie
o tentă aforistică. Menționarea mamei, având în vedere faptul că mărțișoarele nu sunt oferite în exclusivitate mamelor (dacă ar fi așa, efectul ar fi puternic), mă face să cred că această postarea merge mai mult înspre spațiul privat al autorului, îndepărtându-se de cititor, fapt ce o trage în jos.
Pe textul:
„1 Martie" de Diana Manaila
0 suflu
ContextMi-a plăcut, în special partea cu buchețelul! Textul reușește să transmită simultan răceală (prin lipsa păsărilor călătoare) și căldură (prin buchetul de narcise).
Pe textul:
„narcise pitice" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
Contextdornic de profunzime, de o trăire autentică, privind din "cercul strâmt", își dă seama că idealul său este prea îndepărtat, motiv pentru care renunță să mai încerce să-l urmărească prin poezie.
Cel mai bun vers, după mine:
"Respir pe Dumnezeu ca-n piept de-astmatici"
Ca să bag un pic de vină, în versul 2 ar merge mai bine "În taină", chiar dacă "în", în caz de afereză sau nu, apare destul de mult în strofa aceea. De asemenea, la "pân", dacă nu are sens de "prin", ar trebui un apostrof. Iar "...!" se poartă mai mult sub forma "!...".
Mi-a plăcut sonetul! Puterea sa rezidă în imagini.
Numai de bine!
Cel mai bun vers, după mine:
"Respir pe Dumnezeu ca-n piept de-astmatici"
Ca să bag un pic de vină, în versul 2 ar merge mai bine "În taină", chiar dacă "în", în caz de afereză sau nu, apare destul de mult în strofa aceea. De asemenea, la "pân", dacă nu are sens de "prin", ar trebui un apostrof. Iar "...!" se poartă mai mult sub forma "!...".
Mi-a plăcut sonetul! Puterea sa rezidă în imagini.
Numai de bine!
Pe textul:
„În ale liniștilor matematici" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextn-am reușit să prind firul roșu, dar ce am înțeles eu: convingeri negative -- acceptare -- experimentare/modelare -- convingeri pozitive (care se întrec pe ele însele, ajungându-se la extraz) -- plăcere pură, independentă de materie. Se poate să nu fie așa, dar asta mi-a transmis textul.
S-ar putea să mă înșel, dar, pe parte de prozodie, cred că "spațiul" are 3 silabe, nu 2, ca să iasă măsura. Dar putem zice că a fost anulat hiatul și am rămas cu "spa-țiul". Sună ok și așa. Cam atât am observat.
Numai bine!
S-ar putea să mă înșel, dar, pe parte de prozodie, cred că "spațiul" are 3 silabe, nu 2, ca să iasă măsura. Dar putem zice că a fost anulat hiatul și am rămas cu "spa-țiul". Sună ok și așa. Cam atât am observat.
Numai bine!
Pe textul:
„De te-mbolnăveşti" de Manolescu Gorun
0 suflu
Contexteste reușită! Mi-a plăcut! Are imagini bune (m-a prins cea cu număratul de coaste), curge la citire și reușește să se țină până la final (în notă de crescendo), unde ne așteaptă "punchline"-ul.
Chiar dacă lipsesc realizările literare (după cum apare pe pagină), scrisul tău nu trădează acest lucru. Spor!
Chiar dacă lipsesc realizările literare (după cum apare pe pagină), scrisul tău nu trădează acest lucru. Spor!
Pe textul:
„Iubirea și niște coaste" de Arin Donciu
0 suflu
Contextimaginea ce rezultă din "stau rânduiți colaci / bolțiți cu lumânări" mi s-a părut foarte reușită. Însă, după mine, dacă se poate, ar fi posibile câteva modificări, de pe urma cărora textul ar putea beneficia. (În mare, vor fi scoase cuvintele suplimentare.)
................................
VARIANTA PROPUSĂ:
pe masa noastră,
bolțiți cu lumânări,
stau rânduiți colaci,
nu e nici rece, nici cald,
miroase a tămâie
și lacrimi,
sleite de un dor nesecat,
iar cerul, puhav,
parcă se stinge prin ceață,
înghițit de pământ,
tata e plecat de-o vreme,
nu știu dacă mai vine,
azi sau mâine,
lumânările ard
................................
Cam asta ar fi ideea mea. Am încercat să mă îndepărtez cât de puțin posibil de varianta originală.
Dar decizia finală îi aparține poetului.
Cu plăcerea lecturii! Numai de bine!
................................
VARIANTA PROPUSĂ:
pe masa noastră,
bolțiți cu lumânări,
stau rânduiți colaci,
nu e nici rece, nici cald,
miroase a tămâie
și lacrimi,
sleite de un dor nesecat,
iar cerul, puhav,
parcă se stinge prin ceață,
înghițit de pământ,
tata e plecat de-o vreme,
nu știu dacă mai vine,
azi sau mâine,
lumânările ard
................................
Cam asta ar fi ideea mea. Am încercat să mă îndepărtez cât de puțin posibil de varianta originală.
Dar decizia finală îi aparține poetului.
Cu plăcerea lecturii! Numai de bine!
Pe textul:
„lumânările ard" de ILIE GRIGORE
0 suflu
Contextcred că problema versului 16 se trage de la "monocrom" (academic, rece), care în rare ocazii poate căpăta o rezonanță poetică. Plus că și dpdv fonetic e cam plat (prea multe "o"-uri și "m"-uri, dacă punem și "Coșmarul"). Eu aș sugera "opalin", că-i mai poetic, poate fi folosit și cu sensul de "alb" (dacă tot e iarnă) și rupe puțin monotonia fonetică.
Și, dacă se poate, aș mai avea două sugestii, pentru versul 14 și versul 10. Se cam repetă "alb". Pentru versul 10, în loc de "de alb", ar merge "de-omăt" (c-apasă mai tare decât culoarea). Iar versul 14 l-aș reformula astfel: "În alb a fost încarcerat tot curcubeul." "Arestat" e mai ușor, pe când, în versul 18, primăvara a dispărut "pe vecie".
Dar, desigur, decizia finală stă în mâna poetului.
Și, dacă se poate, aș mai avea două sugestii, pentru versul 14 și versul 10. Se cam repetă "alb". Pentru versul 10, în loc de "de alb", ar merge "de-omăt" (c-apasă mai tare decât culoarea). Iar versul 14 l-aș reformula astfel: "În alb a fost încarcerat tot curcubeul." "Arestat" e mai ușor, pe când, în versul 18, primăvara a dispărut "pe vecie".
Dar, desigur, decizia finală stă în mâna poetului.
Pe textul:
„Hibernatus" de Sorin Stoica
0 suflu
Contexteste foarte reușită. Fiecare strofă are ceva de spus, astfel încât nimic nu pare în plus. Ultimul vers, recunosc, nu mi-a picat la suflet, pentru că rupe calmul poeziei, abrupt fiind. Îi înțeleg rostul, dar mi-ar fi plăcut să continui să plutesc :)) Versul meu preferat este cel folosit pe post de titlu. Sunt imagini și mai reușite în restul textului, dar de el m-am putut apropia cel mai mult.
Pe textul:
„în țărână, razele desenau frunze și ramuri" de Amanda Spulber
0 suflu
Contextcât e titlul, m-am simțit ca-n obscuritatea unui lăcaș gotic. După aceea, am remarcat că poezia încearcă să combine comicul cu tragicul, ceea ce, zic eu, i-a ieșit. Cel mai mult mi-a plăcut versul cu "Speranța lumii nu mai are bani în cont" (m-a făcut să zâmbesc). Pot să spun că m-a bucurat lectura, dar, pe ici și pe colo, ca să bag un pic de vină, sunt câteva aritmii micuțe, iar versul 16 nu mi se pare cel mai potrivit, în sensul că, în comparație cu restul, sună mecanic, inexpresiv. N-aș zice neapărat c-ar trebui să fie schimbat, dar fură puțin din valoarea textului.
Numai de bine!
Numai de bine!
Pe textul:
„Hibernatus" de Sorin Stoica
0 suflu
Contextcu "lacul plin de nuferi" (și cu titlul). Cel mai mult mi-a plăcut "clepsidra" din prima strofă, ca un soare al fericirii care se consumă în secundele ce "se risipesc ca un ecou". Numai de bine!
Pe textul:
„Lacul" de Dinulescu Carmen-Alina
0 suflu
Contextsă las un semn de cetire și să apreciez tehnica. Pentru mine, versul cel mai bun este cel cu "oglinda icoană" (egocentric, dar la fix).
Pe textul:
„dicteu automat" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextdar se stă prost cu prozodia. Nu este neapărat nevoie de rimă, că poate fi și vers alb. Dar, măsura și ritmul i-ar da poeziei un "boost" semnificativ. Judecând după lungimea versurilor și după tonul lor meditativ, cred că le-ar sta bine în alexandrin [schemă - U/U/U/U|U/U/U/(U)] sau în endecasilab italian [schemă - U/U/U/U/U/U]. Dar, la final de zi, poetul are ultimul cuvânt. Numai bine!
Pe textul:
„Umbre de tristețe " de mara manolache
0 suflu
Contextimaginile, mai ales cele din strofa 3 și strofa 4.
Rima "visăm" — "cugetăm" este de efect. Chiar mi-ar fi plăcut să fie una și la final.
Cu plăcerea lecturii! Numai de bine!
Rima "visăm" — "cugetăm" este de efect. Chiar mi-ar fi plăcut să fie una și la final.
Cu plăcerea lecturii! Numai de bine!
Pe textul:
„Interior" de Nincu Mircea
0 suflu
Contextjocuri de cuvinte. La început, citită în grabă, mi-a lăsat impresia unui pantum (ceea ce nu este, clar).
Din punctul meu de vedere, textul acesta este dovada vie a faptului că o prozodie reușită poate să pună în valoare o poezie chiar și în lipsa unor imagini impresionante.
Din punctul meu de vedere, textul acesta este dovada vie a faptului că o prozodie reușită poate să pună în valoare o poezie chiar și în lipsa unor imagini impresionante.
Pe textul:
„Nostalgie de Făurar și de Florar" de Dacu Iulian Toma Radu
0 suflu
Contexteste cea mai bună! Are o cursivitate aparte, o liniște "albastră". Deși formularea "călător printre astre" e un pic clișeică în acest punct, încă, cumva, reușește să impresioneze.
Vorbind de rime, e o problemă cu "dezastre" -- "lacustre". Înclin să cred că este o contra-asonanță, una trasă de păr. Nu sună neapărat rău, dar nu e nici o treabă excelentă. Aici cred că s-ar mai putea lucra.
Cu plăcerea lecturii! Toate cele bune!
Vorbind de rime, e o problemă cu "dezastre" -- "lacustre". Înclin să cred că este o contra-asonanță, una trasă de păr. Nu sună neapărat rău, dar nu e nici o treabă excelentă. Aici cred că s-ar mai putea lucra.
Cu plăcerea lecturii! Toate cele bune!
Pe textul:
„trilogie nocturnă" de FLOARE PETROV
0 suflu
Contextde mai multe ori, sperând că, pentru a-l descrie, îmi vor veni în minte niște cuvinte mai răsărite, dar tot ce pot să spun e: "Îmi place!" Și asta e de bine.
Pe textul:
„pișcătura ideilor (1)" de George Pașa
Recomandat0 suflu
Contextcu tentă meditativă, care, tind să cred,
rezultă atât din imagini, cât și din latura mecanică a versului:
măsura de 11-10 silabe și ritmul iambic.
Punctuație + o mică sugestie (cu "când trandafirul", în loc de "iar",
ca să nu se repete prea mult conjuncția):
Pe-afară ninge, patimă de iarnă,
Iar eu la gura sobei povestesc;
Lumini din alb de-omăt mi se răstoarnă
De liniște în graiu-mi omenesc.
Când trandafirul tace pe lucarnă
Și zboruri cu privirile îmi cresc,
Pe-afară ninge, patimă de iarnă,
Iar eu la gura sobei povestesc.
Tot bând mirarea-n taine de povarnă,
Prin sânge-mi curge teatrul nefiresc;
De zgomote în noapte mă feresc,
Pe văzul meu o pace să se-aștearnă. —
Pe-afară ninge, patimă de iarnă.
[Desigur, aceasta este doar o sugestie.]
În rest, toate mi se par la locul lor (poate doar acel
"De zgomote în noapte mă feresc" este un pic mai greu de pus în context).
Toate cele bune! O seară liniștită!
rezultă atât din imagini, cât și din latura mecanică a versului:
măsura de 11-10 silabe și ritmul iambic.
Punctuație + o mică sugestie (cu "când trandafirul", în loc de "iar",
ca să nu se repete prea mult conjuncția):
Pe-afară ninge, patimă de iarnă,
Iar eu la gura sobei povestesc;
Lumini din alb de-omăt mi se răstoarnă
De liniște în graiu-mi omenesc.
Când trandafirul tace pe lucarnă
Și zboruri cu privirile îmi cresc,
Pe-afară ninge, patimă de iarnă,
Iar eu la gura sobei povestesc.
Tot bând mirarea-n taine de povarnă,
Prin sânge-mi curge teatrul nefiresc;
De zgomote în noapte mă feresc,
Pe văzul meu o pace să se-aștearnă. —
Pe-afară ninge, patimă de iarnă.
[Desigur, aceasta este doar o sugestie.]
În rest, toate mi se par la locul lor (poate doar acel
"De zgomote în noapte mă feresc" este un pic mai greu de pus în context).
Toate cele bune! O seară liniștită!
Pe textul:
„Pe-afară ninge, patimă de iarnă" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextcu drag! Mulțumesc și eu, pentru apreciere! O seară frumoasă!
Pe textul:
„Mă rog de Tine, Doamne, dă-mi adâncul" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextcel puțin aici, pe site, numele tău ar putea deveni sinonim cu endecasilabul italian (sau cu sonetul în general). Personal, dislocările topice nu mă prea deranjează (bine, nici nu sunt experimentat sau un mare pretențios). Dacă mi se permite o părere, cred că stilul tău s-ar potrivi bine c-o direcție suprarealistă, deoarece unele dintre versurile tale induc o stare de visare produndă, de exemplu aici: "În ape luna-n ceru-mi să exalte". Și, cu experiența ta, vei găsi o cale să împaci spontaneitatea onirică cu rigorile clasice, sunt sigur.
Numai de bine!
Numai de bine!
Pe textul:
„Mă rog de Tine, Doamne, dă-mi adâncul" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextdetaliile tehnice nu sunt acolo să atace, ci doar să mai caute nod în papură, fiindcă, după cum bine știm, valoarea unui text nu stă exclusiv în tehnica sa. Dacă m-a făcut să simt ceva (și a făcut-o), atunci este reușit. Mai vin!
Pe textul:
„megalomanie" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Context