În ale liniștilor matematici

Rima „matematici” cu „dogmatici” mi-a plăcut cel mai mult.
Am rămas fixat pe ea și mi-am construit în cap povestea,
Cum: Eu, mare vrăjitor cercetător, postulez o teoremă.
Nimeni nu are dreptul să o critice, așa că devine dogmă.
Devine dogmă, deoarece eu controlez merindele
Și nu îmi pasă de adevăr, am liniște, pentru că nu îmi place să nu am dreptate.
Dar totuși, ca un lider al gândului, trebuie să postulez teoreme
Pentru a-mi justifica controlul asupra merindelor.

Mi-a plăcut atât de mult încât am rămas blocat pe ea, și prin prisma poveștii de mai sus ce mi s-a conturat în minte am citit restul.

dornic de profunzime, de o trăire autentică, privind din "cercul strâmt", își dă seama că idealul său este prea îndepărtat, motiv pentru care renunță să mai încerce să-l urmărească prin poezie.

Cel mai bun vers, după mine:
"Respir pe Dumnezeu ca-n piept de-astmatici"

Ca să bag un pic de vină, în versul 2 ar merge mai bine "În taină", chiar dacă "în", în caz de afereză sau nu, apare destul de mult în strofa aceea. De asemenea, la "pân", dacă nu are sens de "prin", ar trebui un apostrof. Iar "...!" se poartă mai mult sub forma "!...".

Mi-a plăcut sonetul! Puterea sa rezidă în imagini.
Numai de bine!

îți mulțumesc!

Pline de originalitate, inventivitate!

Acolo, în loc de "pân la el", poți găsi un adjectiv de 3 silabe asociat cu distanța.

Sau un cuvânt de 2 silabe plus conjuncția și

De exemolu: Amorul, vai, ce vrajă și distanță!

mulțumesc!
O să mă mai gândesc la acel
pân la el...