trilogie nocturnă

Un poem de o sensibilitate deosebită, cu un mesaj spiritual despre căutare, iertare și renaștere. Un poem luminos, care transmite o energie pozitivă. Aveti câteva scapari la rima si metrica, dar mai important imi pare sa scoateti acele virgule dintre subiect si predicat.

Iata cum ar fi dupa:

spiritul meu călător printre astre
caută și noaptea iertarea divină,
caută pace și liniști albastre,
produse de roua florilor de lumină.

zeci de amintiri cu minuni și dezastre,
în inima umbrei, revin toate pe rând,
plutitoare pe unde reci, lacustre,
cu toată puterea le simt fremătând.

visul meu pe o rază de luceafăr
se depărtează de momentele seci,
versuri vii creează cugetul teafăr,
să redea căldură inimilor reci.

ajutată de lumină mă reinventez,
cerul, viața, lumea le binecuvântez.

Vă doresc numai bine!
D

dragă Dani, mulțumesc din suflet pentru prezență și îndrumare, mi-ai produs o mare bucurie , îți rămân recunoscătoare plină de sentimente de prietenie. te mai aștept cu drag cu impresii sincere, curate, colegiale.

este cea mai bună! Are o cursivitate aparte, o liniște "albastră". Deși formularea "călător printre astre" e un pic clișeică în acest punct, încă, cumva, reușește să impresioneze.

Vorbind de rime, e o problemă cu "dezastre" -- "lacustre". Înclin să cred că este o contra-asonanță, una trasă de păr. Nu sună neapărat rău, dar nu e nici o treabă excelentă. Aici cred că s-ar mai putea lucra.

Cu plăcerea lecturii! Toate cele bune!