Poezie
Pe-afară ninge, patimă de iarnă
rondel
1 min lectură·
Mediu
Pe-afară ninge, patimă de iarnă
Iar eu la gura sobei povestesc,
Lumini din alb de-omăt mi se răstoarnă
De liniște în graiu-mi omenesc.
Iar trandafirul tace pe lucarnă
Și zboruri cu privirile îmi cresc -
Pe-afară ninge, patimă de iarnă
Iar eu la gura sobei povestesc.
Tot bând mirarea-n taine de povarnă
Prin sânge-mi curge teatrul nefiresc,
De zgomote în noapte mă feresc,
Pe văzul meu o pace să se-aștearnă
Pe-afară ninge, patimă de iarnă.
02777
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Pe-afară ninge, patimă de iarnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14186753/pe-afara-ninge-patima-de-iarnaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
--cu tentă meditativă, care, tind să cred,
rezultă atât din imagini, cât și din latura mecanică a versului:
măsura de 11-10 silabe și ritmul iambic.
Punctuație + o mică sugestie (cu "când trandafirul", în loc de "iar",
ca să nu se repete prea mult conjuncția):
Pe-afară ninge, patimă de iarnă,
Iar eu la gura sobei povestesc;
Lumini din alb de-omăt mi se răstoarnă
De liniște în graiu-mi omenesc.
Când trandafirul tace pe lucarnă
Și zboruri cu privirile îmi cresc,
Pe-afară ninge, patimă de iarnă,
Iar eu la gura sobei povestesc.
Tot bând mirarea-n taine de povarnă,
Prin sânge-mi curge teatrul nefiresc;
De zgomote în noapte mă feresc,
Pe văzul meu o pace să se-aștearnă. —
Pe-afară ninge, patimă de iarnă.
[Desigur, aceasta este doar o sugestie.]
În rest, toate mi se par la locul lor (poate doar acel
"De zgomote în noapte mă feresc" este un pic mai greu de pus în context).
Toate cele bune! O seară liniștită!
rezultă atât din imagini, cât și din latura mecanică a versului:
măsura de 11-10 silabe și ritmul iambic.
Punctuație + o mică sugestie (cu "când trandafirul", în loc de "iar",
ca să nu se repete prea mult conjuncția):
Pe-afară ninge, patimă de iarnă,
Iar eu la gura sobei povestesc;
Lumini din alb de-omăt mi se răstoarnă
De liniște în graiu-mi omenesc.
Când trandafirul tace pe lucarnă
Și zboruri cu privirile îmi cresc,
Pe-afară ninge, patimă de iarnă,
Iar eu la gura sobei povestesc.
Tot bând mirarea-n taine de povarnă,
Prin sânge-mi curge teatrul nefiresc;
De zgomote în noapte mă feresc,
Pe văzul meu o pace să se-aștearnă. —
Pe-afară ninge, patimă de iarnă.
[Desigur, aceasta este doar o sugestie.]
În rest, toate mi se par la locul lor (poate doar acel
"De zgomote în noapte mă feresc" este un pic mai greu de pus în context).
Toate cele bune! O seară liniștită!
0
lăsați un semn,
cât de mic...
Mulțumiri anticipate!