Raluca-Stefania Mihai

Trupul toamnei și-a dezgolit umbra în așteptarea ta... sunt încă o privire de rouă ce-și așteaptă cerul tomnatic... cu frunze de arțar... tu unde-ai poposit? în ce grăunte

mușcasem cu frenezie din merele pe care le uitaseși în copacii toamnei. \"de ce nu mai crezi în toamnă, în brumele care-și uită lacrimile pe frunze?\" zâmbisem amar... nu știam

Ma pierd printre primaverile Altora nu mai stiu demult ce culoare au pasii magnoliilor daca diminetile de mai imi mai bat pustiu la fereastra... Ratacesc prin umbre albe nu

Trupul timpului stingandu-si amar ultima lumina...

Departe, departe fluturii iubirii se împrăștiau și eu parcă nu mai eram singură. Acum nu mai știu să uit...

Am crezut ca daca ma trezesc in aceasta dimineata cu ochii inchisi voi reusi s-o prind pe toamna de umbra. Presupunand ca afara plouase cu vise uitate i-am dat vantului adresa gresita a

\"Cineva mi-a spus demult că sunt începutul și sfârșitul fiecărei clipe pe care o pierd. Nu am vrut sa cred, dar mi-am dat seama de importanța fiecărei clipe care trece. Lacrimi cad pe chipul de

Lacrimile strigându-și absent tăcerea... Îți-aduci aminte când primăverile altor pași ne căutau? sau când ÎNCÃ credeam în zâmbete, în ...iubire? lasă-ți degetele încet să-ți scrijelească

Privesc acum în urmă și realizez că timpul trece prea repede. Pentru unii, o oră este o veșnicie. Pentru alții se duce ca o boare de vânt. Pentru majoritatea dintre noi el își uită umbra lângă

MOTO: \"Some people want it all/ but I don\'t wanna give it all/ it feel ain\'t you/ if i aint\'t got !u, baby/ some people want diamond rings/ some want just everything/ but everything means

In hora asta tarzie Anotimpurile-si ascund umbrele în violetul toamnei... Rece...trist...uitare

Tăcerea copacilor picta pe umbre de suflet cele din urmă clipe. Umbra mea-altar de...aripi pasul meu-avalașă de toamnă... cuvintele-mi... depărtare

vântul smulge din mine minute... le-auzi strigătul? încerc să respir prin orice pas, prin orice umbră... simt curgându-mi în vene, aerul tău

Ce suntem noi? Cum de am ajuns să ne considerăm oameni? Cu ce drept afirmăm acest lucru? Am dreptul să fiu liberă, amdreptul să zâmbesc, să respir, să trăiesc, să mă exprim... dar oare am dreptul

Ferestrele goale ale uitării stingandu-se în urma-ți...

aseara, pasii m-au purtat spre tine, vantule. gandurile-mi- pasarile albe ale asfintitului, umbra-mi- dansul himeric al noptii. eu... cenusa de langa rugul plangerii. aseara o lacrima mi-a

Nu am idee din ce motiv am ales să vă scriu despre cele ce urmează. Am o prietenă care cu fiecare clipa devine o umbra. Cu fiecare minut isi pierde increderea in oameni, in acele fiinte cu doua maini

Motto: \"Stau de veghe pentru tine atunci când tu veghezi în altă parte de alți prea aproape, de mine...prea departe.\" (W. Shakespeare) Mi-ai zâmbit când ți-am spus că-mi va fi dor de tine. Am

Une pluie triste, les regards oubliés sur les vitres du ciel... in tacere, cerul-si plange uitarea sans les lettres de l\'aube on ne sait rien! donc pourquoi pas faire ses adieux?

Am încercat să cunosc căldura mai mult ca niciodată și în profunzime mai ales. Nu am găsit decât întuneric și gheață. Iar acum vorbesc despre interiorul meu și nu al altcuiva. Am rămas siderată în

a cioplit vantul in eternitate umbra tacerii spune-mi mandru chip cu cine va-ncepe sfarsitul? cine va cuteza sa scrie cu litere nevazute povestea lunii? abisul priveste in tine asa cum privesti tu

Întinde mâna și lasă-mă să-ți recunosc căldura. e încă prezentă în amprentele degetelor mele de sticlă, și-și taie din umbră eludând frigul din mine. Închide ochii și caută-n obscuritatea de