Nu mai cred in tine...

cand sufletul ti-e plin de durere nu mai poti avea nici o bucurie.Lacrimile te ard, amintirile despre cel iubit sunt mai intense decat altadata. Si atunci te mint senzatiile, inima, timpul, astfel incat doresti sa ai un somn letargic, sa uiti de tot si de toate si sa te trezesti apoi, fara a-ti mai aminti nimic, intr-o amnezie totala a simturilor. De aceea finalul, \"nu mai simt nici atingeri, nici cuvinte...
sunt doar trup de fum și petale \" ne descopera esenta poemei. Paralizia simturilor

nu stiu daca-ti mai aduci aminte de parerea mea generala in ceea ce priveste astfel de texte, dar ce pot sa-ti zic e ca asta in toata naivitatea lui are o doza de originalitate care-mi aduce aminte de mine acum un an.

uite ce idee mi-a venit mie, in loc de
\"lasă-ți degetele încet
să-ți scrijelească cu litere nevăzute
LUMINA.\"

eu am citit asa:

lasă-ți degetele încet
să-ți scrijelească numele pe marginea
lunii.

nu stiu in prima faza chiar asa am si citit.