Jurnal
O noapte ca oricare alta
1 min lectură·
Mediu
Și noaptea a venit din nou
Ca de fiecare dată
Rostogolindu-se
Peste marginea privirilor
Ca un uriaș tăvălug elastic
A umplut fiecare colț
Cu rabdarea celui care
Are prea mult timp
Umbrele s-au luptat curajoase
Până la ultima
Înghițită chiar la piciorul teiului
Unde se ascunsese.
Frunzele se agită speriate
Mângâierea cea neagră și rece
Le-aduce aminte de-nchisoarea dintre zile.
Printre ele se strecoară lumina blajină
A unui ochi de fereastră,
De cealaltă parte a drumului
Îmi închipui un om
Stându-mi simetric
Cu coatele pe pervaz
Mirosind pământul
Care se pregătește sa doarmă.
Îl simt arcuindu-și sprâncenele a mirare:
De ce oare noaptea ți-aduce aminte
De câte lucruri ai fi putut face?
Între două drumuri, între două opriri,
Între două simulări de iubire,
Între două oglindiri,
Între două lacrimi.
A închis ochii și stă așa,
Ascultându-se.
Oare, dacă ar ști că exist,
De cealaltă parte a timpului,
Ar vrea să afle ce gândesc?
073.969
0
Noaptea somnul cotidianul intră în amorțire și se trezesc din adâncuri ideile și întrebările născute peste zi.Numai noaptea parcă mai avem timp să medităm.
\"Oare, dacă ar ști că exist,
De cealaltă parte a timpului,
Ar vrea să afle ce gândesc? \"-toți ne întrebăm dacă la geamul blocului sau casei de peste drum sau de aiurea există un alt om care răspunde întrebărilor noastre din noapte.Cineva știm toți că stă mereu la fereastra cerului și așteaptă mereu întrebări.