A naibii curiozitate

Aș vrea să știu uneori De ce cad frunzele palmelor mele Peste pământul tâmplelor În care stau îngropate Toate lumile posibile ale viselor. De ce toamna primăverilor mele Mă prinde mereu stârnind praful Pe drumul care-mi străbate pieptul? Alteori aș vrea să știu De ce oamenii se scutură răzleț În iluzii translucide, Străini exilați pe crengi fără umbre. De ce mă prefac în zbor De fiecare dată când pot crede? Și iar aș vrea să știu câteodată, A naibii curiozitate, Cum se pot curba universurile Pentru a le frânge Paralelismul. Și, da, oricât mi-ați blestema curiozitatea, Aș mai vrea să știu, De fiecare dată, Cum poate fi un om Și pod și țărm, în același timp.