Toamna de Bruch

Există tristețe și lacrimă și viață și moarte și fără toamnă. Simt în primele versuri o siguranță, un curaj deosebit în fața tristeților firești, melancoliior tomnatice care ne cuprind pe toți. Ești hotărât să te iei la trântă cu madam,să o ironizezi ,să o iei nu la braț ci sub braț,s-o umilești. Și culmea tupeului, după ce o umilești devii chiar tandru cu ea: \"ruginita mea dragă presărată alandala
stai și odihnește-te
aici sub subțioară\"

\"se cântă tragic și fără tine
se moare tragic fără tine
se moare fără mine\"- e bine că recunoști că și tu ești trist ca și ea,parcă ți-ai cere un pic iertare că ai fost prea dur.

\"cum strică ei atmosfera
deschizând umbrele
halal să vă fie\"-aici cred ca ai vrut sa scrii umbrelele.Pare mai logic așa.
Sper că n-am luat-o pe arătură. Oricum mai sunt multe de spus. Anne-Marie

Anne-Marie - e vorba de umbrele, obiectele, dar nu le-am dorit articulate... poate si pentru a lasa cititorului instinctul de a le intrepreta ca umbre... fiicele luminii, cum spunea Blaga.

E bine,inseamna ca am inteles corect.E interesanta si ideea cu umbrele fara al doilea le.Incerc sa gasesc in mintea mea o fraza care ar comenta asemenea idee dar ma fac mica de tot cand spui de Blaga.Stai ca mi-a venit o idee!
Singuratatea ta cu madam toamna, e tulburata atunci cand oamenii deschid umbrele,patrund in ele dandu-le viata si un contur precis.Totul devine viu, se trezeste cu adevarat la viata si tu trebuie sa te intorci la realitate.Trezirea,deschide-ti umbra!