Cenaclul Agonia.ro - din 2 aprilie în Cafe Deko

www.poezie.ro vă invită la Cenaclul Agonia.ro, un eveniment care continuă seria atelierelor artistice desfășurate în ultimii ani în diferite locații din București.

Cenaclul Agonia.ro va debuta duminică 2 aprilie 2006, de la ora 14:00 la Cafe Deko din incinta Teatrului Național, cu susținerea Muzeului Literaturii Române și a Revistei Șapte Seri.

Cenaclul se va axa pe dezbateri și analize pe teme literare, susținute de câteva personalități ale culturii românești în calitate de gazde, cu participarea unor invitați importanți din literatura română contemporană. Sunt așteptați la acest cenaclu membrii comunitatii poezie.ro, site literar aflat sub umbrela portalului agonia.net. Intrarea este liberă și deschisă, așa că așteptăm acolo toți iubitorii de literatură și în special de poezie.

Evenimentul principal al cenaclului va fi o analiză literară pe 10 texte ale unui membru activ al siteului, texte care vă sunt propuse pentru analiză mai jos.
Textele au fost deja analizate de câțiva critici asociați cenaclului nostru, care își vor forma opiniile în avans pentru a fi prezentate in cenaclu.

Evenimentul debuteaza cu recitarea textelor in discuție și exprimarea primei opinii asupra acestora de către criticul literar Lucian Chișu. Textele vor fi apoi analizate în lumina materialelor critice adunate pe parcursul expunerii online și a analizelor critice pregătite de critici, analize care vor fi prezente sub forma de materiale scrise, audio, video sau prin prezență live-online.

Cenaclul va continua cu mici evenimente (happenings) coordonate de invitații fiecarei ediții. Printre aceste evenimente se vor numara:
• discuții pe teme de actualitate culturală propuse și coordonate de invitați;
• burse artistice (de exemplu: bursa de manuscrise, bursa anticariate, etc.);
• teme lingvistice, etimologice, fenomene dialectale și de argou, etc.;
• concursuri pe diverse teme \"4x4 - 4(autori) x 4(poezii)\";
• concursuri și demonstrații de stand-up poetry;
• episoade de teatru (monologuri, scenete, teatru scurt);
• episoade muzicale (chitară, vioară, pian etc.);
• experimente grafice (portrete ad-hoc, caricatură);
• licitații literare (\"poemul din cui\", \"manuscrise\", etc.);
• lectură, inclusiv citirea mai multor variante de traduceri ale aceluiași text;
• programe scurte din alte domenii culturale (teatru, film, pictură).

Cenaclul va debuta cu criticul literar Lucian Chișu în calitate de gazdă și moderator, iar printre personalitățile culturale, -critici, profesori și decani ai facultăților de filologie, scriitori și editori- care au răspuns deja invitației noastre îi putem menționa pe Romul Munteanu, Andrei Grigor, Nicolae Georgescu, Luiza Marinescu, Felix Narcis Nicolau, Fănuș Neagu, Alexandru Mușina, Liviu Ioan Stoiciu, Daniel Corbu. Asupra domniilor lor vom reveni cu amănunte biografice înaintea fiecărui eveniment... Prin tragere la sorți au fost alese ca țintă pentru prima rundă a acestui cenaclu textele unei membre remarcabile a poezie.ro: Alina Livia Lazăr

Concept / Regulament
Începând de astăzi sunt disponibile pe site, la finalul acestui material, cele 10 poezii care vor fi prezentate în cenaclu. Aceste texte sunt supuse acum comentariilor membrilor site-ului și ulterior criticii avizate în cadrul cenaclului de duminică. Toate comentariile trimise vor fi înregistrate, dar vor fi afișate pe site doar după cenaclu.
Textele selectate pentru cenaclu au fost transmise câte două pentru recenzie unui grup de 5 critici care își vor înregistra opinia asupra materialelor primite.
Textele selectate au fost transmise în paralel criticului gazdă al acestei ediții de cenaclu, care va prezenta o opinie elaborată pe marginea acestora.

Desfășurare
Cenaclul va debuta cu recitarea celor 5-10 poezii (în funcție de capacitate și disponibilitate, în lectura autorului, a unui actor sau a altui orator respectabil) în cadrul cenaclului.
Criticul Lucian Chișu își va susține părerile în cadrul cenaclului, fiind apoi urmat de o discuție moderată pe marginea comentariilor care sunt adunate acum pe aceste texte, prin intermediul site-ului.
Etapa de cenaclu se va incheia cu proiectarea (live webcast), audiția sau citirea opiniei criticilor invitați și o discuție pe marginea diferențelor/asemănărilor între diferitele interpretări.

Etape de cenaclu / alte secțiuni
Dintre \"happening\"-urile propuse în lista de mai sus vor fi selectate în funcție de conținutul disponibil diverse evenimente care vor fi propuse participanților.
Cenaclul se va încheia cu o sesiune de recitare. Cei care doresc să participe trebuie obligatoriu să își anunțe anterior prezența prin email sau printr-un comentariu la anunțul de cenaclu.
Adresa de email utilizată pentru acest cenaclu este deko@agonia.ro


În concluzie, în acest moment vă invităm să:
- participați la cenaclul din Cafe Deko, duminică 2 aprilie;
- trimiteți prin email la adresa deko@agonia.ro o opinie bine documentată asupra creațiilor acestui autor, abordând fiecare text în parte, anumite texte sau creația afișată ca un întreg. Materialele valoroase vor fi prezentate (de noi sau de autorul acestora) în cadrul cenaclului;
- propuneți evenimente artistice pentru includerea lor în programul cenaclului;
- anunțați cel târziu până vineri intenția de a lectura în cadrul cenaclului și disponibilitatea pentru participare într-una din secțiuni (stand-up poetry, concurs, lectură) în așa fel încât să putem stabili cât mai precis programul exact al manifestării.




art and photo: luc sesselle - Agony (Selfportrait)

---

1.

LAZÃR

ambiția degetelor mele e de a scrie o poezie
fără cuvinte o poezie cu ochi
din care să se prelingă topite amestecate vii
culorile unei icoane
să se adune în ligheanul în care Dumnezeu își spală picioarele

și să se facă om

am tăiat dintr-o mișcare
gâtul acestui copil poezia mea
înainte de a deveni burtă
în burta altui cuvânt

de ani de zile mă tot nasc
o moașă lună mă trage de picioare
transpiră scuipă înjură plânge imploră
eu stau cu capul în mama cu tălpile-n lume
mă opintesc spre înăuntru ținându-mă
de coasta ei ca de-o balustradă

mâinile mele sunt încă în mama
cotrobăi hoțește precipitat printre organele ei
îmi caut străbunul

nu n-are rost să mă mai apăr
nu mai vreau


2.

E PREA FEMININ POEMUL

nu mai încap în hrubele săpate în destin e leneșă spuma verde în colțul gurii am exces de clorofilă spăl oasele tatei văd din spinarea mea de cobalt țâșnind o durere handicapul absenței lui viața mea plantată pe schitul acesta de adorație paternă

azi sunt șaisprezece ani tata tu mă vezi că ți-am preluat caligrafia și cărțile
mă vezi îmbrățișând sferele astea de carne niște bărbați împinși harnic în lut
ei se uită prin mine la tine și le e teamă uneori că o să-mi sari din buric
că o să-i pălmuiești tata în sala de arme în somn în plină stradă

cu degetele întinse orbecăi conturul feței tale în tablou tata oare știi să te mai naști
să mă așezi pe umerii tăi să mergem la bere să pescuim să-mi tragi o bătaie să respirăm
în casa cu sobă în casa cu pickup în casa cu toate cămășile tale
pe care mama le păstrează încă de șaisprezece ani tata crezi că pentru ea
nasturele vieții trebuie să rămână mereu închis crezi că pentru mine
fricile râncede trebuie să-mi scârțâie mereu în genunchi la zbor

am un copil ce-ntreabă de tine zice unde sunt tații mei
unde e tatăl tău unde au plecat toți tații cerurilor mamă
dumnezeu îndeasă răspunsul în urechile mele cu cizmele ne face valizele ne trimite tată
pe mine și pe fiul nostru
într-o arcă

(e prea feminin poemul , o să spui diseară și mâinile tale vor mirosi a pâine ca de obicei)

lupoaica flămândă șoptește
„Poate nu o să te mănânc nici în noaptea asta”
lupoaica la sânul căreia am crescut și-am supt lumină învățând să urlu să ucid să-mi ling rănile
demonul meu frumos cu gene prelungi și buze moi viața mea




3.

INSTRUMENTE DE TORTURÃ


dacă tot am nenorocul de a fi hărțuită de cuvânt
în noaptea asta mă culc cu adevărul

mihai ție nu îți plac poemele fără rime și virgule
tu orbecăi forma perfectă a existării
mănânci când apuci te urci la volan și-ți arunci numele-n jiu
zici
femeie dacă vrei îți las ziua asta dedusă din noapte
din calculul astronomic al zodiilor noastre
din tangenta sprâncenei mele pe sânul tău stâng
nimic mai mult
fii deșteaptă trăiește-o avar până-n plăselele firii

eu o înghesui în mine îi împing capul în sensul invers nașterii
o desfac printre organe ca o umbrelă
o amestec cu apa mea mă las posedată și semnez
de o parte și de alta cu aceeași mână

mihai eu stau învelită în carnea ta așa cum stă ochiul între pleoape
și gălbenușul în ou
degetele tale miros a instrumente de tortură căci
smulgi din ploaie picur după picur mă iubește nu mă iubește mă
petala cu răspuns stă cu spatele la noi
doar zeii mai știu

mihai eu mă dezbrac de poezie ca să mă vezi mai bine
m-arunc în mijlocul haitei de lupi a inimii flămânzite mereu
balta asta de sânge nu-i vers ci doar drumul dintre noi
pe care trece uneori dorul ca o șenilă

(în acest moment de sub talpa cuvântului răsare un foarfece metalic și-mi cere socoteală îmi face delirul felii îmi smulge unghiile mă arată într-o oglindă în care exasperat dumnezeu face pontajul:
ai scris prea mult despre ploaie
scris prea mult despre
prea mult despre
mult )

mihai pe scările pe care urc spre casă stă o femeie ce plânge
văduvită de viața ochilor tăi


4.

MAI FAC PE PROASTA UN TIMP


(moment publicitar)
mă, li, cum ziceai tu că o să revoluționezi poezia?

o să scriu din pat pe burtă goală și vie
lăsându-i pe toți președinții lumii
să semneze tratatele de pace
pe fundul meu

*

salt de pe o planetă pe alta cu bătaie de picior pe-un meteor
năstrușniciile li au ajuns la fundul sacului
nu mai mint încep să cred în balele mele ca-n poftele sângelui
când eram mică gura mea cânta în cor cu altele
acum e cusută și face foamea

adevărata iubire tace din gură și dă din ochiul central
îndeajuns de multă privire
încât să iasă fum din tine

strâmbă verticalul acestui fior
fă-l să se lase pe spate să facă podul
atletul meu preferat
vreau să te sorb prin călcâi

desigur
aseară mi-ai zis că eu sărut poezia când de fapt ar trebui să o iau la pumni
să intru pe ușă cu mâinile înroșite de sângele poeziei mele
să-i trântesc rânjind victorioasă plămânii pe masă
ca un vânat
fierbinte încă

de fapt eu mi-am pierdut respirația printre măselele tale
asta înseamnă că aerul meu nu e întreg la minte
asta mai înseamnă că mă înmulțesc prin spori
mă fac multă mult mai multă decât pielea mă poate cuprinde
dospesc dincolo de buza tăvii în care mi-ai culcat aluatul

cine va afla primul de ce patima noastră n-are colți
va muri

așa că mai fac pe proasta preț de-o iubire
la care nu-i așa îngere ?! am dreptul

*

răscoala mitocondriilor mele are în frunte un cerb lopătar
care-ți va purta în coarne cu alai pe strada mare
inima

altă problemă:
în sarcoplasma periferică înoată un pește
cu numele noastre în coadă
vezi
nu se întâmplă nimic în lumea mea atâta timp cât trăiesc

*

hai să complicăm lumina așază-mi talpa ta pe gură viule
pune-i piedică versului următor zdrelește-i mândria de a piti în literă
embrionul

rotește-mi robineții din creier și umple-mă cu o vâscoasă teamă androgină
arde-mi rochiile leagă cravatele de gratii să fâlfâie în aer ca drapele

să fim atât de goi încât să facem dragoste
mai întâi cu noi înșine apoi unul cu altul apoi cu toți neiubiții părăsiții sinucigașii lumii

sex universal
vecin cu pacea



5.

AȘA SE ÎNTÂMPLÃ


fii atent la cuvinte
fii atent cum se întâmplă ele

pune mâna
fiecare obiect are o muchie tăioasă
dincolo de care durerea e mută
până la care îmi place să-mi testez trucurile

încordez privirea stabilindu-ți conturul
te dezbrac de carne te prefac într-o linie
continuă de cretă
o ață subțire și albă cu care îmi cos
pleoapele de pleoape și mâinile la spate.

sunt al tău
eu și tristețea mea apretată
tu furișează-te unduiește-te joacă-te cumva
ascunde-mi dinamită în sânge și fă doi pași înapoi

vreau să fac o vânătaie frumos colorată
pe gâtul amânării
să fii geloasă tocmai tu mușcând-o
tu cea care-mi adulmeci pielea prin cămășile ploii
tu cu dinții tăi veseli de carnivor seducător
tigroaico așa se întâmplă

când mă săruți simt că deasupra mea
un comitet de experți ai sexului
lucrează într-un consens aparte
și că tot ce știu născândo
curge în tine subțire
corectându-mi mutilările -
că trupul tău e o ventuză ce mă respiră
pe mine impermeabilul

zorii se varsă în fereastră ca benzina
visele lasă amprente

așa se întâmplă


6.

NOMAZI PRIN NOI ÎNȘINE


bărbaților uimiți le spun că visului meu i-au căzut bretelele
umblă cu sânii în rouă visul meu
scandalizând sângele îngenunchindu-mi lumina

favorizez căderea-n păcat dau brânci oricui mi-o cere
în hăul inimii se-alunecă după ce
îngerii-ți pun piedică

gurile cerului îmi varsă demisec ploile-n burlane
la capetele lor - aceeași animalică sete
cu buze și zvâc

am tendința de-a trage după mine leșuri grele
se prind cu mâinile lor de cârligele oaselor mele

bărbaților uimiți le spun că visului meu
i-au căzut falangele
s-a smuls din mine s-a încordat și-a tras aer în piept și m-a
zburat


*

pumnul acestei nopți fecunde
ascunde o talpă pe care-o presimt
încă de ieri am văzut că-ți dau aripile mugur
încolțește pasărea în umerii tăi ca un dinte
săltându-ți cămașa

și eu mă uit ca proasta, pământeană,
cum te faci tot mai mare, cum te înalți,
cum ochiul tău devine cât o lună
iar palmele acoperiș

uite ce e , am zis, cu mâna pe-o coastă,
inelar conjugată în sensul vorbirii mele,
pentru mine nu e deloc ușor
să locuiesc în poezia asta.
pentru noi până și oftatul e un vers cu pleoapele lipite
iar tăcerea - are o grupă sanguină lirică

n-ai vrea, am iar zis, neplecând privirea
dinspre plecate de-acasă dorințele tale,
n-ai vrea să fim o vreme nomazi
prin noi înșine?


*

așa că ne-am înghițit limbile
între noi - o trambulină pe care sărim pe rând
vorbind prin înălțimi de salt

în runda finală, tăcerea prinsă-n corzi
a clipit.




7.

SOARTA CÃRNII


îți promit că n-o să doară
n-o să dureze în tine vreo mănăstire
întâmplarea asta cu zile
cuantificate în gradul de deschidere al porilor
trebuie doar să pleci fruntea umilit
fără să-ți pese de soarta cărnii

ca să îți fie mai ușor
voi așeza aici un pahar înalt
în care să arunci câte-un bănuț
economia politică a fondului general uman

să nu te sperii
deodată vei simți că ești
mai lung decât parâmele dintre marte si pluto
mai fierbinte decât goana după iubiri
va trece și asta cu un surâs andaluz

nimicul îți va părea
mai cuprinzător decât atlasul de geografie
dar să nu îndrăznești să înfrunți ideea de timp
să te lași sedus de mâna poleită a diavolului
ori să crezi că ai vreo certitudine

trebuie doar să fii suficient de obosit
și de înhăitat cu durerea
să mă urmezi în genunchi și să treci
măcar printr-un război cu ielele
în tot acest timp eu voi săpa cu rânjet
în ideea că ești unic
înfipt cu ochii în paietele rochiei mele

voi șopti formula în esperanto
să nu pricepi nimic decât sunet
buze confuze
să stai comod ai voie să mimezi trufia dar
te previn

uneori te vei simți iubit
adevărurile se înrolează în oastea iluziilor
nu fi prost ești tot tu plătind biruri
cu ochii în decolteu

vei adormi
suficient de trist
îndeajuns de viu
cât să-ți mai fur încă o jumătate de umbră
prăbușindu-mă-n tine

ca-n duh




8.
SENSUL VÂSLEI

în deltă singurătatea unisex
leagă oameni de luntre
cu șomoioage aprinse
pescarii fugăresc sânge dobrogean
ca pe-o turmă de iepuri cenușii
peste bărbile lor grele
se-alintă trestiile

poți desena cu degetul mic goliciunea
liniei orizontului
ai voie să trăiești până-n pânza
freatică a sufletului tău
orice zbor și orice clipocire

în deltă deseori se nasc ca-ntr-o iesle
povești
din țipătul lișiței ce-ascute zorii
în cuib

înveți pe de rost alfabetul absențelor
te cobori deasupra epavelor
deasupra talazurilor
un felinar rămâne mereu aprins
un felinar precum un Iisus pe ape
justificând sensul vâslei

mana cuvintelor nu te-atinge-n pustiul deltei
ceruri botezate cu scrumbie
se lasă seara pe umerii tăi
alungându-ți poemele

ele se-ntorc hoțește prin stufăriș
cântate de lebede

uită-ți numele
aici până și soarele a naufragiat
pe-un recif de nori
lasă-ți haina pe ponton
să-ți fluture ca o eșarfă trecutul

la întoarcerea pe asfalt
realitatea-ți va rămâne în gât
ca un os de pește



9.

CU MÂINILE-NÃSPRITE


atunci când se apucă de scris
poetele nu se dau cu cremă de mâini
ele doar cheamă moașele
să le stea pe umăr
să le-aștepte nașterea
ultimului vers

în noaptea lor de dragoste
poetele nu se dau cu cremă de mâini
ele doar deschid fereastra
unind cerul cu marginea pervazului
dând dezlegare la fire
la fiarele sângelui

pe drumul către cer
poetele nu se dau cu cremă de mâini
ele doar verifică roțile
dricului încărcat cu poeme
livrându-i lui Dumnezeu
îndeajuns de virgina simțire
încât el să le facă pe loc
fără tăgadă
loțiunea ideală pentru luciul
aripilor de îngeri



10.

MIROASE VIU A TINE



ai multe să-ți uit
multe să-ți țes abătută peste războaiele gândurilor
spaimele apele tăcerile pulberile
sunt toate adunate aici sub carnea mea
au atins maturitatea deplină
s-au hrănit s-au umflat au crescut mă înfricoșează
viteza cu care înaintăm încleștați
prin leșia altei zile ca și cum
ca și cum ne scurgem dintre emisfere cerebrale
mai supli mai subțiri - atletică simțire

deseori inima mea face salturi mortale
de aceea fă-mi hatârul Ia-ți trup
și scoate-mă din biografia asta
de femeie
scoate-mă de sub pielea asta unde ninge
cu bulgări grăsuni
de dulceață

taie-mi un drum într-o pâine
fă-mi acest hatâr căci ai multe să-ți uit
dezbracă-mă de limpezimea tăioasă
oferă-mă cuiva

am rămas aici fără să înving
deși lupt ucid însângerez

fă acest fleac pentru mine
umilește-mi mândriile cu palma

înăuntrul ochiului meu e cald miroase dulce grețos a căprui
miroase viu a tine