Potoroaca Romeo

mă abate un gând… stau și pasc gândul, când văd la marginea chiuvetei, un mic subțire paianjen dacă nu scoteam gândul pe izlaz, făptura delicată se-neca în însăși deșteptarea mea azi mi-a

I Prolog Cât despre mine n-am vâzut decât un înger cu ceva jumătate de aripă pe spate cât despre tine, tu n-ai văzut decât ceva om cu oarecare aripâ pe spate cât despre ei, n-au văzut

Fără lupi hăcuind la prunci Și totuși scenă demnă a cărnii frăgezite ținută la rece Prunci atârnați Lupii căzuți din ei Și subsiorii amintirilor duhnite dintre pinii carmini îngheață

Pot fi asta pentru că n-o știi pe ailaltă Ce sentiment bun îmi dă cunoașterea dumitale asupra-mi în această lumină… Eu sunt o lună orbitândă în juru-ți încât să mă poți iubi Tu mă învârți

Am încercat să descriu un sentiment cu doar un fir de păr în care să-mi sprijin simțirea am avut un fir subțire și m-am pomenit într-o vară imensă prietenos de blândă și strălucitoare un

M-am pus în sicriu cu mâinile pe piept Așa cum îmi spunea muma mea să nu dorm copil fiind Și m-au aruncat, acolo unde ceriul și pământul se tot sărută m-au plouat cu stele mici și mii,

Am văzut soldați alergând în toate direcțiile Ba nu, militari! Ei uite că fugea milităria de ei în toate direcțiile! Acum am priceput; În zăpăceala luptei Ei se milităresc. În schimb, în gară

Se face că am întâlnit deunăzi, un om cu ceva aripă pe spate unii zic c-o fi fost înger înainte, alții că era strungar la uzină, altora le-a apărut că fu copil mai de demult cine-o cunoaște

Probabil că înnodai lumi ce o să vină vise de piatră aruncate în femeia desfrânată ale cărei plete le port caut acel cosaș care să-mi reteze părul fără să-mi tăie capul Caut un

Numai aripi, numai zboruri, numai mațe; Dar astea nu-s! De unde vin? Întrebarea cea mai grea: ce sunt toate acestea...? Gândul cel mai apăsător: ca nu am frământări decât culori. Frământă-mă

În casa unui contabil am văzut un tablou marin. Dau să apuc tabloul… Contabilul: Nu, lasă-l acolo, are valoare sentimentală pentru mine! Auzi tu ce mi-a zis mie contabilul…! Valoare

Din neasemuirea cărnii cu aerul s-a născut zborul. Din nesemuirea mea cu tine s-a născut căscatul ba nu

Se dedica lui … Ești ultimul om căruia îi mai pot zice Liicorn bortos, fătând dar care nu mai fată ești chiar fătarea piei -ilor de șarpe ce-și muscă coada cu gustul

Eu am să scriu așa că treceți pe lângă mine Eu, da eu Nu mai sparg la mine sparg la lume Să-mi dea tainele ei În mâinile mele barbare de copil Îmi înnod stele pe sfoare Ca

O cărămizie cretă stă, să deseneze mâinii unui copil șotron, zgârâind asfalt, își țese jocul țopăind în pudră, talc si pulberi dar uite cum deschid ferestrele senin; și caut să ies în poienita

regele ostenit, sprijină copacul capetelor strânse de coroane prea aurii, sfărâmate de găti prea groși în gulere prea apretate, sagetati de priviri prea poftitoare și secate de trahee tot uscate.

Mi-am făcut pe jos un uter cald din funie și coceni, cu mâna ce-a scrijelit la Altamira Aveam știința de mai încoace m-am așezat fertil în acest rinichi, convenție a trei lumi mi-am dat loc

El îmi spuse: fă-mi poezie! Eu îi spusei: fac dar n-am ulei... El spuse iară, dară eu ți-oi da, să faci o poezie scurtă: cum să taci! Eu încercai savant să-i spun că necuvinte multe sunt și

Despică o rană și pune o foaie de eucalipt târziu, din acela de se pune de păstrare apoi îndeasă bine, rana se închide flămândă de loc despică o foaie de eucalipt și îndeasă o rană târzie, din

– scrisă în pat la piatra - Să-ți scriu cu o pană roșie ori să-ți scriu cu o pană albă…? Să știi că ți-as scrie lucruri diferite cum diferite sunt penele condorului de ale

- vers Nice - ... plutim bleu și ne legănăm Scuturați în stropi de ploaie tânără ce ne întreabă fulgerator dacă suntem

Am auzit și eu aceasta: Coboară-te în tine și.. caută, sau așa ceva; Ei uite că m-am coborât M-am coborat în mine cu o frânghie în jos, mai foarte jos,

Motto: Ideile sunt fosile ale unor sentimente ce ar fi putut fi vii. Enunturi I - Un ochi mai abstract decât punctul - O limbă mai abstractă decât o dreaptă Ideile nu pot fi văzute ci doar

intr-o coajă de fruct îți pot țese o întreagă intrigă țipătoare! Într-un joc perfect ermetic îți pot scrie o scrisoare de geometrii florale, într-un fruct fără coajă mă pot rătăci stins aproape de