De dragoste în sfere

I

Prolog

Cât despre mine n-am vâzut decât

un înger cu ceva jumătate de aripă pe spate

cât despre tine, tu n-ai văzut decât ceva om cu oarecare aripâ pe spate

cât despre ei, n-au văzut decât ceva ochi cu oarecare om pe spate

cât despre noi, ne-am fâlfâit ceva aripi, ochi și oameni cu îngeri prin spate

cât despre ...

Ce-ar mai fi de spus?

II

De zis ar mai fi

de lătrat mai este și barbara vorbărie din țipătoarea borborosire a apelor în pietre mai clară e ca vorba noastră geometrică și perfect anapoda

III

Epilog

Fuga

Fuga de sine în sine e doar revolută, dinamică, statică

am fugit de mine în sine și-am făcut uragan, n-am rănit pe nimeni, n-am dărâmat casa, n-am rupt pomul din rădăcini, În schimb m-am zdrelit de mine, m-am dărâmat de casă și m-am înrădăcinat de pom

sau cred că așa a fost

Dar acum am și uitat gustul pământului prin trupurile rădăcinoase, am și uitat gustul solemn al rănilor agățate în casele colțuroase

IV

Eu n-am nimic cu sfera, doar că mă ametește și-mi vine rău

am îngițit una sperând că va prinde sămânță și evantual va umple golul. Ce vorbești domn'le... am digerat-o în punct cât ai zice.

prefer mai nou să îngit globuri și le ascut iar apoi le pot sfărâma

Dar parcă mai era ceva de spus

am uitat, uit tot timpul ce mai este de zis, ce mai era de privit, ce mai e de vorbit

și mi-am zis odată în viu grai c-ar trebui să tac să fiu eu cu mine și cu însumi

fă de poti nu-mi tace gura, înghite la globuri și plouă sfere perfect rotunde perfect plictisitoare și fade, fă de poți sunt o ciocănitoare de ciocul căreia se izbește tot universul vorbitor, dar universul, drăgălașul de el, vorba nașă-mii se izbește de mine atât cât pot eu să mă izbesc de el și deci ciocănesc și eu sporovăitorul, atât cât pot, că m-aș sparge de-aș putea mai mult

Dar asta-i valabil doar la mișcare, deci la distanțe la ce se măsoară

la ce se trăiește, adică se vorbește, adică se zice, să știi că nu-i așa

acolo e alta socoteală

și sfera, să fi tu pe pace, ca n-are ce cauta acolo, în fond sfera nu există nici aici, nici acolo; zic eu, e doar o zonă intermediară unde perfecțiunea își are locul

Ce-ai vrea să fii?

deci e pe nicăieri

sfera nu exista!

de asta o digeram eu așa de bine și de aici și foamea mea... măi tată, îți făcea o poftă de mâncare mai ceva ca munca, dar asta-i altă poveste! sfere om tot găsi și-om tot alerga dupa ele

dar atenție, globuri chiar există și se sparg!