Plopeanu Petrache

Aici, trecând dincolo de esplanada fizică, percep acea esplanadă a cuvintelor care se întrupează, care capătă ființă fiind numite \"setter\", \"căpușe\", \"vrăbii\", etc...datorită perieghezei ontologice a poetului. Cuvintele există de când a apărut limbajul, dar poezia a trebuit să mai aștepte \"esplanada\" poetului! Florin Caragea este sigur creator de esplanade splendide cu vedere la marea poezie!
Cu stimă
PP

Un poem direct care trage cu gloanțe de sirop și arome și sare și femeie...
Cu stimă
PP

Textul are deja aromă de poem bun! Degajă o certă siguranță și se susține prin imaginile frapante și prin surpriza pe care o face minții noastre ce încearcă, ea, mintea, să introducă ce vede într-o schemă prestabilită. Poemul acesta nu intră așa de ușor undeva unde am aîncerca să-l înghesuim tocmai pentru că nu prea a fost închis până acum. Este un poem liber care dorește liberatea, iar noi, după autor, suntem datori să-i întindem mâna și să spunem bine ai venit în lumea cuvintelor coapte. Pentru că acest lucru este dorit de el. Diana, este o cale bună!
Cu stimă
PP

George,
mai întâi de toate, permite-mi să-mi exprim întreaga mea gratitudine pentru atenția scrupuloasă acordată poeziei mele!
Mulțumesc pentru îndrumări și-ți declar că poezia așa-zis clasică, mă preocupă în aceeași măsură cu aceea așa-zis postmodernă și cu aceea post-culturală, pe care încercăm să o întemeiem noi, cei așa auto-numiți \"Grupul de la Olimp\" (după numele librăriei Olimp unde ne desfășurăm discuțiile)! Scriu cu aceeași plăcere și poezie cu rimă și ritm, epigramă, proză...Dar pe agonia.ro postez mai ales poeme în vers liber.Dacă ești interesat de ceea ce scriu, îți pot trimite ultimul meu volum de poezie și poeme în proză, Mire pe geamul oglinzii - dacă îmi lași un număr de telefon sau adresă de mail să-mi comunici adresa.

În ceea ce privește recomandările făcute: pe unele le-am acceptat pe unele nu.
-am lăsat în primul vers \"cuprind\" pentru că revelația o văd ca pe o nouă vedere asupra a ceea ce era, o altfel de privire așadar; folosirea lui \"cuprind\" are pentru mine o legătură mai mare cu ceea ce a fost și este, dar dintr-o dată vederea este altfel - o revelație - !
-am acceptat integral schimbările din versul 2, schimbări care mi se par foarte bune!
-în privința cărămizilor ai dreptate că poate ar merge mai bine ansamblu, dar eu am o legătură afectivă deosebită cu acele cărămizi roșietice neacoperite cu zidărie ale gării din Rm. Sărat și pentru mine cuvântul acesta are o mai mare putere de sugerare a trecerii mele pe lână ele!
-am eliminat virgula după redute pe bună dreptate
-am schimbat puțin versul 3 din strofa a III-a pentru a nu schimba versul al IV-lea. Nu-mi suna bine acea înlocuire a lui \"ă\" cu \"a\", dar și tu aveai dreptate, așa că am schimbat \"într-o seară\" care avea o hotărâre mai mare trimițând la o necesară acordare cu trecutul, cu \"dintr-o seară\", care lasă loc unei mai mari incertitudini a timpului: se poate face astfel referire și la trecut și la prezen, ba chiar și la viitor.
-la ultimul vers mă mai gândesc: întradevăr parcă nici suflet nu merge dar parcă nici inimi!Poate altceva.

George apreciez sincer întreaga discuție - așa limitată cum este - cu tine și-ți mulțumesc pentru tot. Te rog să nu ocolești poezia mea și-ți promit că din când în când mai postez și ceva \"clasic\"!
Cu foarte mare stimă și recunoștință
PP

Alexandra, felul cum o spune poemul tău, chiar îndeamnă pe oricare bărbat să dorească să fie pe un umeraș ca o haină! Un poem sensibil, care ilustrează o poetesă sensibilă!
Cu stimă
PP

Un poem excelent Virgil în care alergarea devine una simbolică și mă atrage într-un vârtej al metamorfozelor. Unirea apusului cu ea și cu roșul mă apropie de ea, cea care a fost, de ea cea care este, de ea cea care va fi. Amurgul și roșul nu este impresia fizică ci este sentimentul trecerii instantane dincolo de orice.
(nu cred că pică bine \"cracănă\"!)
Cu stimă
PP

Liviu,
niciodată nu abandonez ceva ce-mi aparține, iar versul clasic - cu rimă - îmi este alături la fel ca și poezia postmodernistă și la fel cu alte multe atitudini, dar asta nu înseamnă duplicitate ci dimpotrivă o încercare de asumare a fațetelor ce mă caracterizează. Mulțumesc pentru aprecierile tale; mă bucur că spui aceste cuvinte onorante despre această poezie!!

Teodor,
gândurile tale statornice mă face să simt din plin sprijinul tău și să continui multe din întreprinderile mele poetice! Mulțumesc de sugestia indirectă de a-l citi pe Grigurcu și mulțumesc de aprecierile tale puternice.

Mihai,
dreptatea este de partea ta în tot ceea ce ai afirmat! Această poezie face parte dintr-un ciclu de poeme scrise astfel, dedicate orașului care m-a adoptat, Rm. Sărat, prin a cărui gară am hălădit mulți ani de navetă, oraș și gară de care sunt iremediabil îndrăgostit și care mi-a dat mult din poezia existenței sale! Nu pot scrie altfel despre acest oraș, pe care eu îl numesc uneori Orașul (chiar dacă este un târg de provincie de genul celor amintite de Topârceanu)și acționez sugând din seva lui greoaie, punând-o în vers! Aceasta este explicația personală pe care mi-o dau și mie și altora, atunci când este cazul...Șiuneori trebuie să mâncăm și ceva mai greu!!

Ioan-Mircea,
sensibilitatea raportării tale la poezia mea dezvăluie un iremediabil îndrăgostit de poezie, indiferent de stilul abordat. Nu sunt habotnic, nu sunt la modă, nu sunt în afara modei, nu sunt decât ceea ce sunt și ceea ce se dorește de la poezie în aceste vremuri - sau încerc -. Îmi place poezie cu tot ceea ce ține de ea: oameni, vorbe, atitudini, idei, etc. și mai ales faptul că poezia este un mod foarte grav de a încerca să simulezi esențele existenței. Mulțumesc pentru cuvintele tale și pentru gândurile tale!

George,
îmi cunoști poezia foarte bine - îmi place să cred și știu că am dreptate - și cunoști bine deasemenea caracterul meu - atât cât a fost posibil din scris - ce se identifică și cu viitorul și cu trecutul și cu prezentul și cu multe alte timpuri ale poeziei, ale literaturii în general - cel puțin așa simt încercările mele -. Venind de la tine cuvântul \"acceptabil\" reprezintă o tușă de valoare acordată și acestei poezii. Mulțumesc!!

Petruț,
întru-totul de acord cu tine; îmi place să creez vârtejuri de idei - în chiar mintea mea - prin care mă rotesc și mă pierd. Atenția ta asupra poeziei mele - în general - reprezintă pentru mine un titlu de mândrie și un alt certificat de valoare - MUlțumescu-ți mult!!!

Adrian,
întotdeauna am fost o fire care acceptă, sau încercă să accepte contradictoriul și să-l introducă într-o anumită realitate. Și aici la fel: revelațiile, spun eu, sunt de fapt banalități pe care dintr-o dată le vedem altfel datorită pătrunderii într-o alt fel de manifestare. Vorbeam mai sus de simularea esențelor - un concept care îmi place -, simulare care nu se programează ci apare brusc, la fel ca o revelație, este o revelație, este acea vedere nouă asupra unui aspect cunoscut de mult! Fiecare poezie este de fapt o simulare a unor esențe revelatorii - de aceea poezia bună este aceea pe care o simți brusc venind din alte spații!!

Călin,
faptul că pentru tine poezie sau mai larg, literatura, este o trăire și nu o stare de fapt, a fost dovedit cu prisosință prin comentariul inteligent, minuțios, estetic, extrem de precis, atât de uman în identificarea tuturor trimiterilor ideatice combinate cu imginile-decor,percepției splendide a substraturilor și suprapunerilor acestei poezii aparent banale și clasice!! Cuvintele mele nu sunt de ajuns, nu pentru a-ți mulțumi, acest lucru îl poate face oricine primește o recomandare de la tine, ci pentru a releva capacitatea dovedită mie acum de a te transpune perfect în pielea poeticității mele și a hainei senzațiilor și gândurilor mele. Este absolut uimitoare acțiunea de luare în stăpânire a poemului meu și de sesizare a faptului că nu este o poezie clasică. Ar fi multe de discutat pe această temă...

Tuturor, cuvintele mele calde, insuficiente pentru a mulțumi de aplecarea asupra spuselor mele.
Cu stimă și prietenie deosebită
PP

Mai mult decât o oscilație împreună a celor doi, poemul întinde neobișnuite cuvinte și combinații în fața cărora stai netrecător și le adopți, copii frumoși ai nopților poetului. O văd pe ea, dar mai ales îl văd pe el cel ce cheamă orizontul să devină vers. Felicitări Radun!
Cu stimă
PP

S-a vorbit. Las doar un semn de apreciere. Voi reveni și voi observa.
Cu stimă
PP

VT, poemul este complex, are niveluri splendide, dar și straturi nămoloase în care m-am înglodat. Nu pot mesteca deloc prima parte cu acel coșmar, nu din cauza ideilor, nu din cauza imaginilor, nu din cauza compoziției ci a prea multelor nume la care trimiți și care îmi crează o senzație aiurea, pe care nici eu nu o înțeleg!

Cât privește Lecția, Cortina de nisip și Proprietar de morminte, aceste trei poeme, de valoare inegală, se așează într-o ordine a frumuseților poetice, provenită dintr-o unitară diversitate pe care ne-o oferi generos! Îmi plac mult și mă îndeamnă să revin și altădată la tine. Supărarea nu și-ar avea locul, ceea ce-mi place îmi place, ceea ce mă sufocă, mă sufocă!
Cu stimă
PP

Merită evidențiate :
\"decât ce aduce clipa in alb-negru\"
\"Acasă am lăsat doar niște tencuieli
în care dinți ne-au scrijelit ura și teama
de a nu ne pierde în spații strâmte\"
\"...\"
Poemul începe cu o uvertură ilustrativă după care urmează cea mai bună strofă din care am și excerptat primul vers. Și a treia strofă continuă cu sporirea și sprijinirea tensiunii poetice și este bine și pot citi fără să mă opresc prea mult. Ceea ce e după, mai puțin mă îndeamnă la a face o legătură trainică de prima parte. O anumită esențializare specifică ție, poate că ar crea legătură dorită de mine între esențe!
Cu stimă
PP

Îmi plac mult versurile următoare, Virgil:
\"îmi sărutai mâinile cu frânturi de imagini\"
\"secunde moarte strecurate între vagin și vise\"
\"deși ești o intelectuală în toate pozițiile\".
Cu stimă
PP

Alăturarea unor cuvinte care, aparent nu au nici o legătură, dar care o au totuși, dar este una a depășirii planurilor cunoascute, duce poemul în spații neobișnite, într-un stil foarte elegant și îngrijit. Grija pentru fiecare loc al fiecărui detaliu este evidentă, întâlnirea dintre regnurile insolitului - uman totuși, dar și trecător prin el - , taoate acestea ilustrează minuțiozitatea cu care Liviu a lucrat poemul acesta al interferențelor poetice și al transgresiunilor și întâlnirilor neîntâlnite. Mireasa neobișnuită a spațiilor poeziei! De asemenea mirese-poezii avem nevoie și nu de searbăde lamentații sentimentale. Structura poemului facilitează plimbarea peripatetică și adâncirea în altceva față de materia lămuritului. Un poem excelent, căruia îi prind steaua în constelație!!
Cu prietenie
PP

LIM, un poem de o stabilitate poetică deosebită, cu imagini de o certitudine a originalității, clară, un poem care mă înviorează în a crede că există idei tot timpul, doar noi să fim să le găsim!!O treabă bună!
Cu prietenie
PP

Valeria totul este foarte bine, din punctul meu de vedere! Dar mi-a fost greu să mă adâncesc într-unul pentru că altul se ivea lângă el. Cred că, din punctul de vedere al impactului asupra lectorului, este mai productiv să micșorezi numărul. Sunt cu adevărat creații bune!! Lasă-le să capete individualitate nu colectivitate! Sper să nu te superi de prea multele mele vorbe!
Cu stimă
PP

Totul este splendid până la ultimul vers despre care mă întreb ce caută acolo! Nu vreau să te întreb ce caută acolo și să faci ceva cu el dacă tu crezi că așa trebuie să fie, dar eu mă opresc la \"iguana noastră înfingea un pumnal în\"
Cu stimă
PP

Titlul este lovitură frumoasă în centrul de receptare a neobișnuitului! Și am recepționat și semnalmentele acestui călău verde care nu ne pândește ci noi ne dăm pe mâna lui! Îmi place epicul acesta descriptivist al ducerii către apele verzi în care ne pierdem cu toul desfăcuți ca o conservă - splendidă vorbă - Un poem cu putere și originalitate

Anca îmi place poemul, dar tocmai pentru acest fapt mă îndemn să spun anumite vorbe despre o altă frumusețe care ar putea să vină în plus:
-prima strofă trebuie să o citesc dintr-o suflare și obosesc - \"ceea ce e\", \"e\" modul\", \"ca și cum\", - cuvintele de legătură îngreunează citirea, lectorul se oprește să răsufle și poezia se duce încet, încet altundeva decât acolo unde-i e locul, în mintea și inima cititorului;
-a doua strofă: \"ca și cum\"-ul acesta mă înăbușă, înghit înainte de a continua;
-a treia: \"aceeași\", \"același\" mă opresc din nou și nu mă lasă să zburd pe frumusețea poemului tău!
-ultima parte: \"ceea ce este cel mai\" - la fel
Nu vreau să te superi, nu am nicio doză de răutate sau malițiozitate în mine ci doar ți-am spus ceea ce am crezut eu că înăbușă poezia ta frumoasă, pentru că este un poem sensibil și merită să mai treci puțin peste el. Poezia devine frumoasă, din ce în ce mai frumoasă atunci când nu ne este milă de ea ci când suntem mândri că ne mai place după ce am mai trecut cu pixul pe ici pe colo!
Cu stimă
PP

George, poemul este diferit de multe altele de pe site, de aceea nu înțeleg de ce, în ciuda vizualizării sale, nimieni nu a rostit un cuvânt? Am mai spus și cu alte prilejuri: dacă am făcut intrarea în poezia cuiva, e imposibil să nu spun ceva - nu are imortanță ce -Dar poezia ta nu este una de felul \"nu are importanță ce\" pentru că, după opinia mea, este o poezie a ideilor prinse original, idei care silesc la un efort intelectual pentru a le percepe frumusețea. Dacă nu aș fi văzut frumusețea în poezia ta, crede-mă nu aș fi spus atât de multe!!
Cu prietenie
PP

Felicitări
Cu prietenie
PP