Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Vor învăța peștii să vorbească?

1 min lectură·
Mediu
Tot ce e măreț trece apa
și pietrele rămân să sprijine peștii.
Ultimul cocoș a traversat
istoria-mamă și tată,
bătându-se cu pumnii-n pietre
și-n toartele cerului
că el a făurit comuna
cu toate acaretele ei,
gonind norii cu mătura
și ștergând oasele înaintașilor
cu periuța de dinți
a elefanților din cărțile de istorie,
pentru fericirea leilor.
Oglinzile pluteau pe apele negre
ale trecerii, răsturnând norii
în care pluteau pești
apaludând frenetic
victoriile orale și scrise
ale trecerii dinspre înspre.
Dar cocoșul a fost asasinat.
Mare pagubă! au zis leii,
care și-au împărțit oglinzile,
una mie, una ție,
spre disperarea peștilor
care tăceau frenetic
ca drapelele fâlfâinde la fel
de atunci încoace la fel,
ca o trăsătură de unire
între epocile de aer stătut,
însămânțate cu stele galbene
care-au fost mutate
de pe roșu pe albastru,
reinventându-se astfel comuna,
de data asta mai amplă
și mult mai amenințătoare.
Vorba e:
vor învăța peștii să vorbească?
022.407
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
154
Citire
1 min
Versuri
37
Actualizat

Cum sa citezi

George Ene. “Vor învăța peștii să vorbească?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-ene/poezie/1839145/vor-invata-pestii-sa-vorbeasca

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@plopeanu-petrachePPPlopeanu Petrache
George, poemul este diferit de multe altele de pe site, de aceea nu înțeleg de ce, în ciuda vizualizării sale, nimieni nu a rostit un cuvânt? Am mai spus și cu alte prilejuri: dacă am făcut intrarea în poezia cuiva, e imposibil să nu spun ceva - nu are imortanță ce -Dar poezia ta nu este una de felul \"nu are importanță ce\" pentru că, după opinia mea, este o poezie a ideilor prinse original, idei care silesc la un efort intelectual pentru a le percepe frumusețea. Dacă nu aș fi văzut frumusețea în poezia ta, crede-mă nu aș fi spus atât de multe!!
Cu prietenie
PP
0
@george-eneGEGeorge Ene

Dragă PePe, numai cei ce se aseamănă se caută și se apreciază, crede-mă. Să știi că și eu te citesc, și, deși, mea culpa, n-am prea lăsat urme pe marginea textelor tale, nu e că n-aș fi avut cuvinte de laudă pentru ceea ce scrii (că de „critică”, iartă-mă, n-am a te „critica” deloc, pentru că-mi place ceea ce scrii), dar tare fuge vremea asta, și noi împreună cu ea.
E-adevărat că în versurile de mai sus mă cam pitesc, mă cam feresc de interpretări ostile, pentru că mi-am pus în ele tot sufletul, întrucât, eu, dragul meu prieten, cred în ceea ce scriu, mă pătrund de textul scris și numai dacă simt că prind la cititor, le postez… Aș fi putut scrie tone de versuri, de toate tipurile, dar simt că puține vor rezista. Și-ncă ceva, îmi permit să-ți spun că doar poeziile care se pot recita, ori cele care conțin experiență de viață general-valabilă, rezistă – se caută, se recitesc… Că lasă sau nu lasă colegii urme ale trecerii lor prin parohia mea, e treaba lor. Eu, peste tot pe unde-am trecut, am dat un semn de prietenie – asta e tot ce-am putut face. Cu apreciere și mult respect,
0