Poezie
Vor învăța peștii să vorbească?
1 min lectură·
Mediu
Tot ce e măreț trece apa
și pietrele rămân să sprijine peștii.
Ultimul cocoș a traversat
istoria-mamă și tată,
bătându-se cu pumnii-n pietre
și-n toartele cerului
că el a făurit comuna
cu toate acaretele ei,
gonind norii cu mătura
și ștergând oasele înaintașilor
cu periuța de dinți
a elefanților din cărțile de istorie,
pentru fericirea leilor.
Oglinzile pluteau pe apele negre
ale trecerii, răsturnând norii
în care pluteau pești
apaludând frenetic
victoriile orale și scrise
ale trecerii dinspre înspre.
Dar cocoșul a fost asasinat.
Mare pagubă! au zis leii,
care și-au împărțit oglinzile,
una mie, una ție,
spre disperarea peștilor
care tăceau frenetic
ca drapelele fâlfâinde la fel
de atunci încoace la fel,
ca o trăsătură de unire
între epocile de aer stătut,
însămânțate cu stele galbene
care-au fost mutate
de pe roșu pe albastru,
reinventându-se astfel comuna,
de data asta mai amplă
și mult mai amenințătoare.
Vorba e:
vor învăța peștii să vorbească?
022.407
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Ene
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
George Ene. “Vor învăța peștii să vorbească?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-ene/poezie/1839145/vor-invata-pestii-sa-vorbeascaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Dragă PePe, numai cei ce se aseamănă se caută și se apreciază, crede-mă. Să știi că și eu te citesc, și, deși, mea culpa, n-am prea lăsat urme pe marginea textelor tale, nu e că n-aș fi avut cuvinte de laudă pentru ceea ce scrii (că de „critică”, iartă-mă, n-am a te „critica” deloc, pentru că-mi place ceea ce scrii), dar tare fuge vremea asta, și noi împreună cu ea.
E-adevărat că în versurile de mai sus mă cam pitesc, mă cam feresc de interpretări ostile, pentru că mi-am pus în ele tot sufletul, întrucât, eu, dragul meu prieten, cred în ceea ce scriu, mă pătrund de textul scris și numai dacă simt că prind la cititor, le postez… Aș fi putut scrie tone de versuri, de toate tipurile, dar simt că puține vor rezista. Și-ncă ceva, îmi permit să-ți spun că doar poeziile care se pot recita, ori cele care conțin experiență de viață general-valabilă, rezistă – se caută, se recitesc… Că lasă sau nu lasă colegii urme ale trecerii lor prin parohia mea, e treaba lor. Eu, peste tot pe unde-am trecut, am dat un semn de prietenie – asta e tot ce-am putut face. Cu apreciere și mult respect,
0

Cu prietenie
PP