T r e c e r e
zilele-ți sapă în carne și ies de cealaltă parte cocori într-un văzduh golit de gânduri în templu și-a găsit culcuș partea nevăzută a zborului ca foșnetul filelor neîntoarse salivând în
V i s u l
Azi-noapte, eu am visat c-ajunsesem Om de Stat și purtam la brâu pistoale și la cizme opt pumnale. Îmbrăcat în mușchetar umblam prin Þară hoinar și-n postura arătată încropisem o
Blestemată fie banda lui …escu!
Þărâna crește, priviți-o, cum se-așează Și urcă din ea topoare și seceri, neostoita gălbează Asemenea pecinginii, cuprinzând Maica Þară Supusă vrerii nenorociților care-o prădară, Căci peste
La noi A e A!
Cică englezii rostesc pe A în 7 feluri.*) Bagadeluri – și-i mare păcat: De ce simplu și nu complicat? Să fie sănătoși! La noi A e A din moși-strămoși. Când copilul cască gura și zice A apoi A
Metodologie nouă pentru noua Inventică
Se ia o carte din raft și din carte un text la-ntâmplare. Se mai poate lua dintr-un manual o lecție oarecare Privitoare la un domeniu înrudit, ori poate îndepărtat. Se scrie titlul (Altul, să
Haiku-uri fără pretenții (5-8)
Satu-i fără câini – În “Poarta Sărutului” Bate un nebun: “Leano, am venit! Vino! Vreau s-o lămurim… Unde te-ai pitit?” “Bă, neghiobule, Brâncuși nu-ți mai răspunde, Că e
Ne micșorăm mereu prin fire
Am pus capac zilei de ieri Pe când pleca spre nicăieri. Cel ce-am fost ieri a dispărut La fel, tot în necunoscut. Și cum și astăzi s-a sfârșit Mă-ntreb unde s-a pripășit De mă tot scade
R u g ă perpetuă
\"Când vrei să te convingi dacă ai iubit cu adevărat o femeie, recitește poeziile pe care i le-ai scris. Sunt cardiograme fără greș\". Constantin Tsatsos - filosof
C i c l i c i t a t e
Lumile toate în lumi locuiesc, Precum ființele în ființe: Toate se nasc, cresc și-apoi se topesc După tiparul lor din semințe. În spirală toate ciclic apar Iscate de prea-plinul din
O d ă
Oare-nțelegi tu, dulce trestioară, cum ai trăsnit adânc sub fruntea mea ca într-un templu-nalt de rugăciune pierita-mi liniște –
Apel către extratereștri
Dragilor extratereștri, nu ne mai jucați buieștri: dați-ne, cum știți, de știre că ne sunteți frați din fire! Mai concret, dați-ne semn, care să ne fie-ndemn întru a noastră Credință – cu
Haiku-uri fără pretenții (1-4)
Mamă, strașnic vin: Merg pe gard, de drum mă țin, Mai și-adorm puțin. Nu sunt vinovat! Vezi bine că nu sunt beat Decât de tine… Să-i crape nasul Nemernicului care Vinde apa-n
Aburi grei dansează
Aburi grei dansează Pe pământul ud. Noaptea-i vrăjitoare Blândul lunii nud. Mi te-aduce-n vise Fluture în zbor, Dar mă-ntreb: a mea ești Sau a tuturor? Mă cuprinde teama Când văd
In vino veritas!
Popa intră în altar. Vorbește în șoaptă. Pune la gură sticla cu vin pentru cele sfinte și se împărtășește. Îl vedem, dar nu-l auzim. Ion-preacredinciosul se strecoară cu grijă în cel mai
Să fii pomenit!
“Apă! Apă!” striga sacagiul. “Hei, tu, ăla cu apa, cum o dai?” “Cu funia! O funie de apă 5 lei!” “Dă-mi două funii de apă, că sunt cu nevasta!” I-am dat banii, mi-a dat marfa. Ea la un
Fiecare cu zborul lui
Plecarea ta din gara pustie A fost un gest oarecare, și-atât. Doar că-n seara aceea târzie Am rămas pe peron singur și mut. Prea te crezi buricul pământului: Vezi-te și-n oglinda altor
Să nu te duci!
Să nu te duci! i-a spus el. Nu mă duc! i-a răspuns ea, bănuitoare, întrebându-se de unde știa el încotro o pornise. De fapt ea nu știa pentru ce venise. Și-apoi, ea îl vedea pentru prima
Să nu vă luați după filosofi!
Au venit la mine și mi-au zis: - Dezbracă-te! Dezbracă-te de tine! - Cum adică? am întrebat. - Adică fără piele, fără carne, fără oase! m-au lămurit. - Și ce-o să mai rămână din mine? am
Întoarcerea în Cuvânt
La-nceput a fost Cuvântul. Dup-aceea-au venit ploi. După ploi s-a pornit vântul. Și-n semințe-am venit noi. Dar Cuvântul e la Tine: În genunchi stau și-L ascult Și nu știu dacă mi-e
Strâng în brațe depărtarea
Pe când eu umblu năuc, Pașii tăi unde te duc? Cărui zeu te tot închini, Să mă vezi în mărăcini? Sânii tăi, ore rotunde, Saltă, știu, dar nu știu unde. Cui le sunt ei de folos Cu
Pentru că faci parte din sufletul meu
Ne vedem de-un timp. Da, dar ce păcat Că atâta vreme noi ne-am așteptat. Ne citim de-un timp. Și sunt fericit Că exiști, că,-n fine, ne-am descoperit. Azi te-am căutat. Ai lipsit un
Iarba ne arată obrazul
mai albă decât echilibrul și mai ascuțită ca tăcerea luna taie un nor și numără picăturile de ploaie eu în curte atins de aripa curiozității o urmăresc să nu greșească la numărare tu
Spuneți-i că m-am ținut de cuvânt!
Stau pe-un scăunel la colț de stradă, să te cerșesc. Lumea nu mă cunoaște, iar tu, evident, nici atât. Și totuși, ca să mă vezi mi-am pus o tăbliță la gât Pe care-am scris: “Sunt orb. Nu beau,
Tratat despre zborul bine tratat
Și zborul are gărgăunii lui. Când zboară sus, foarte sus, când zboară într-o parte, când pe dedesubt, de n-ai cum să-l prinzi. Orice pasăre zboară în toate părțile. Numai părțile nu
