Spuneți-i că m-am ținut de cuvânt!

Stau pe-un scăunel la colț de stradă, să te cerșesc.

Lumea nu mă cunoaște, iar tu, evident, nici atât.

Și totuși, ca să mă vezi mi-am pus o tăbliță la gât

Pe care-am scris: “Sunt orb. Nu beau, nu mănânc

și vreau să mor, că iubesc!”

Unora le-am declarat că iubita mea e o fată ca oricare,

Doar că are mersul maiestos, ochii limpezi și e miloasă.

La care-am adăugat și amănuntul că e cea mai frumoasă

Creație divină, mai degrabă un înger din rai,

făr’-asemănare.

Dar voi nu-i spuneți asta, dacă întâmplător vă-ntâlniți cu ea.

Și nu cumva să-i șoptiți pentru ce-i stau în cale. La ce bun

Să intre fata la idei, să-și zică: “Ia te uită ce nebun

Orb. Nu bea, nu mănâncă, dar iubește, și nu-i transmite iubitei,

deschis, ce vrea!”

În fine, dacă vă veți nimeri când mă vor pune-n mormânt –

Ajuns la cele veșnice, după opinia publică din prostie, fără temei:

Nemâncat, nebăut, pentru că am iubit-o, carevasăzică de dragul ei,

Atunci spuneți-i că n-am vrut să mă las doborât de ea,

și m-am ținut de cuvânt!