Poezie
Ne micșorăm mereu prin fire
1 min lectură·
Mediu
Am pus capac zilei de ieri
Pe când pleca spre nicăieri.
Cel ce-am fost ieri a dispărut
La fel, tot în necunoscut.
Și cum și astăzi s-a sfârșit
Mă-ntreb unde s-a pripășit
De mă tot scade câte-o zi –
Cu ieri, cu azi, cu ce-o veni.
Ne micșorăm mereu prin fire
Spre-a ne piti în amintire…
033.129
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Ene
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 56
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
George Ene. “Ne micșorăm mereu prin fire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-ene/poezie/13896564/ne-micsoram-mereu-prin-fireComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GGscuze:
salut din mers retoricu\'...
(mi s-au inversat puțin ..firele. :) )
salut din mers retoricu\'...
(mi s-au inversat puțin ..firele. :) )
0
GEGena dragă, nu e vorba de niscai fire, ci de „natura lucrurilor”. Așadar, ne micșorăm mereu prin „dat”, prin „natura (lucrurilor”). Am înțeles gluma ta subtilă, așa că am luat-o ca atare.
…Întrebi „Cine mânuiește firele astea!?” Natura-Mamă, cine altcineva. Creștem și descreștem, după care… „ne pitim”.
Mă bucură mult trecerea ta prin parohia-mi. Promit să trec și eu pe la tine, să fim legați, iată, prin „firele astea”, pe care ni le oferă cu generozitate acest site interesant, ce-și zice… „Agonia”. Cu prietenie,
0
nu pot să nu mă întreb:
cine mânuiește firele astea!?
salut din mers prozaicu\'...:D