Poezie
In vino veritas!
1 min lectură·
Mediu
Popa intră în altar.
Vorbește în șoaptă.
Pune la gură sticla cu vin
pentru cele sfinte
și se împărtășește.
Îl vedem, dar nu-l auzim.
Ion-preacredinciosul
se strecoară cu grijă
în cel mai întunecat ungher,
după icoana Sfântului Anton,
pune la gură sticla
cu vin, de-acasă,
și se împărtășește.
Vorbește în șoaptă.
Îl vedem, dar nu-l auzim.
Popa revine în rândul
Oilor Domnului
și citește cu glas tremurat
Psalmul 128:
„Ferice de oricine
se teme de Domnul
și umblă pe căile Lui!
Căci atunci te bucuri
de lucrul mâinilor tale,
ești fericit și-ți merge bine!”
Ion prea-credinciosul
șoptește, puțin amețit:
„La ce trebuie
să-mi mai fie frică și de Domnul?
Nu mi-e de-ajuns frica
de Doamna Patroană,
că mi-a tăiat din mălai!”
Popa povestește
despre minunile
rezervate de Domnul
preabunilor-credincioși.
dincolo, în Rai.
– Așa o fi – mormăie
Ion-preacredinciosul –
dar, prea-sfinția ta,
nimeni nu s-a întors
de-acolo,
să ne spună cum e.
Preabuna-credincioasă
Lili Dorogan
cumnată-mea,
lăcrimează și pleacă
să vadă cu ochii ei
cum e dincolo…
Și plecată rămâne.
043.858
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Ene
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 171
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 50
- Actualizat
Cum sa citezi
George Ene. “In vino veritas!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-ene/poezie/13894182/in-vino-veritasComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
un final ce dă sens poeziei. Ca o povestire cu tîlc. Interesantă și chiar filozofică.
LIM.
LIM.
0
Eugen și Liviu-Ioan, aveți dreptate. Numai că, să observați, lumea se obișnuiește cu toate, și nu mai ne miră nimic. Venim și plecăm așa cum am venit. În modul cel mai discret. O știm cu toții. Vă mulțumesc pentru vizită. Vă voi fi și eu oaspete… Cu prietenie,
0
Simplu, cu talc si frumos depanat
Mi-a placut
Mi-a placut
0

nimeni nu stie cine are dreptate
dar nici nu conteaza...
tot acolo ajungem.