Poezie
ziua se apune roșu sălbatic
celei ce mi-a adus fericirea și minunatei sale fiice de cinci anișori
1 min lectură·
Mediu
desculță aleargă prin zi peste noapte
de dimineață cântau cocoșii
la prânz soarele delira
ziua se apune roșu sălbatic
chipul tău prin sticla încinsă a ferestrei
în amurg broaștele țes pânze
miezul nopții cântat de greieri
se trezește de ziuă lumina
chipul tău prin sticla rece a ferestrei
copila cu ochii tăi pătrunzători
nasul cârn ți-l poartă râzând
zâmbetul tău îi strălucește pe chip
înger de zi înger de noapte
cuvinte nespuse descântă în șoapte
022.075
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
andronache virgil-nicolae. “ziua se apune roșu sălbatic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andronache-virgil-nicolae/poezie/13890580/ziua-se-apune-rosu-salbaticComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
un poem dedicat iubitei mele si fiicei sale.l-am scris dintr-o alergare simbolica prin viata noastra din ultimile zile.absolut tot ceea ce scriu scriu din viata.nu inventez nimic.asa cred eu cu sinceritate ca se face arta.o mama iubitoare.o femeie superba si o intelectuala ce a devenit poeta mea preferata.o copila extrem de inteligenta si dragalasa.un inger.ele doua in toata aceasta simbolistica a sentimentelor frumoase.e iubirea mea pura pentru ele.va multumesc domnule plopeanu!cu respect si onoare.va mai astept.
0

(nu cred că pică bine \"cracănă\"!)
Cu stimă
PP