Estetica unghiurilor
unghii colorate în unghiuri estetic ascuțite în trup înfipte prin vene-mi zgârie ca o salbatică pisică cu ochii de fantome ‘namorate hămesite m-aleargă prin mine femei cu chipuri ceruite și
AVandronache virgil-nicolaePoem de pieire
Să mă duc dracului vreau Lasă-mă Doamne Lasă-mă-n pelin fierbinte Degeaba am tot crezut În cele sfinte Când o sărutam Pe piciorul drept Eram un netot Când o sărutam Pe cel stâng Eram un
AVandronache virgil-nicolaeabur nevăzut
se lasă seara ca un abur nevăzut dorul de tine mă inundă larg mă doare sufletul nepriceput mă abuzează gânduri negre ca pe un prunc bastard îmi zace inima de dor plângând mă tot ucid
AVandronache virgil-nicolaeCautări
ziua asta te caută mută eu însumi... întreaga noapte te caut îți vorbesc și te caut... pe jumătatea de lună pe cercul întregului soare speranța mi-e vie trupul mă doare
AVandronache virgil-nicolaelumină închide ochi și moare
întuneric latră pe drum câini în Brăila sau în Giurgiu noapte începe să umble dezbrăcată pe străzi unde se vede lumină închide ochii și moare lună se crapă ascunsă de stele că paharul strivit
AVandronache virgil-nicolaecândva
cândva muza alerga amețită pe holuri iventate într-un muzeu al unei vieți nedefinite acum aleargă într-o deplină ,,logică\'\' bucurându-se de libertatea și blândețea sentimentelor
AVandronache virgil-nicolaede-a alba-neagra
cu toții trăim figuranți într-o lume condamnată damnații din damnați s-au născut păpușarii din păpușari ne mânuiesc destinele cu sfori de mătase ascunși sub umbrela maestrului de
AVandronache virgil-nicolaeca venin latent
poemul ultim ți-l închin atent ești unică și neasemuită floare pelinul mă degustă și-i ca venin latent singurătatea mă execută și mă doare iubirea ta și chipul blând mă mângâie în
AVandronache virgil-nicolaeun mort pe un drum
de aici din cavou te înștiințez că îmi e bine mai pâlpâie lampa în suflet mai uscă o lacrimă de pe obraz viața zace înzăpezită letargic în mine mă strigă cavoul real mă cheamă în sine eu
AVandronache virgil-nicolaevoi exagera puțin moartea
îmi amintesc ultima clipă de amor și vrășuirea din dormitorul tău cărți cărți cărți și țoale aruncate aiurea halatul roșu din prima poză pe care ți-am făcuto cu noul meu telefon tot frumoasă
AVandronache virgil-nicolaeDin șaua vieții sub copita soartei
mă tropăie între copite soarta cal otrăvit de nu știu cine de Cel ce îmi închide zilnic poarta atunci când tu mă izgonești din tine nu știu în șa să stau cuminte nu vreau să călăresc precum
AVandronache virgil-nicolaeSecătuire
mi-au secat ochii privirea mă doare de susurul adâncimilor nimic nu mai e ca la început numai morile de vânt pe care le respir încă de la naștere nimic nu ți se mai pare interesant decât lumea
AVandronache virgil-nicolaevierme sfredelitor
știu ce e durerea un vierme sfredelitor de la tine îmi vine viață speranța tu mi-o dai două aripi o singură pasăre cuibărită între noi zborul captiv ideal născut din credință mântuirea mea
AVandronache virgil-nicolaeUnui așa-zis prieten
Te înțeleg prietene, domnule dragă, zici că ești copil de oameni cu scaune la cap. Părinții mei aveau și scaune pentru la masă, iar eu în plus aveam un scăunel purgat!
AVandronache virgil-nicolaeliniștea îmi troznea. în urechi
m-am suit după tine. până la Cer am trecut de norii spăluciți hidoși. apoi de soare liniștea îmi troznea. în urechi lacrimi mă azvârleau. din haos în haos și tot așa până când. te-am
AVandronache virgil-nicolaelocuința mea ești tu
am deschis ochii încă de la pragul intrării. s-a făcut lumină. din lumina ochilor mei am început. să cercetez profunzimi comori. strălucitoare. și trăiri inefabile perpetuu. mirarea că
AVandronache virgil-nicolaeaproape departe
mă strigi ești undeva aproape departe vântul adie înfoiază aripile nevăzute aduce iz porcin cu curul pe pervazul ferestrei închipuindu-mi-te venind biserica în stil gotic acolo probabil de
AVandronache virgil-nicolaemașina de tocat
dizolvat în sângele tău ori singur în cutiuța mea de carton cerșind izbăvirea de viață .......................... mă iubește Dumnezeu și un suflet curat de femeie curată întru
AVandronache virgil-nicolaemă iubește Dumnezeu/ un suflet curat de femeie curată
nu ai înțeles nimic din viața mea ne ținem de mână ne sărutăm privim oamemii zâmbim înțelegători mă trage de braț din calea unei mașini furioase îmi spune cum e cu mersul pe jos în lipsa
AVandronache virgil-nicolaeîmbrăcată cu mine. opac
fereastra opacă. genunchii. acele ceasornicului rătăcit. perdea peste zi. luna cu șoapte decor. am îmbrăcat-o cu mine tăcutele versuri. cu sânge fierbinte felina. sânii. ființă
AVandronache virgil-nicolaeacrobatul
pas cu pas pe stradă păsări zboară din zbor în zbor despre mine se spune merg pe sârmă toamna se apropie vara ori iarna morbide înhaț serile le sechestrez în mine panetele se
AVandronache virgil-nicolaede când m-am născut respir mori de vânt
de când m-am născut respir mori de vânt nu mai pot trăi în mine până și mineralul are viață proprie nimic nu se pierde totul se transformă un principiu uman spune că trebuie să arunci cârjele
AVandronache virgil-nicolaelebădă albastră valsând
sufletul meu. între cer. și planetă a ajuns o vechitură scoasă la mezat stol de cuvinte nu sunt nici cumpărător. nici vânzător nici tu. esti femeia.lebădă albastră valsând. care mi-a
AVandronache virgil-nicolaesă mă facă pasăre
sărut umărul trei sferă rotundă. în rugăciunea mea către Dumnezeu cer să mă facă pasăre pentru a-mi purta zborul
AVandronache virgil-nicolae